Cum se pronunță: capitul I

CAPITUL, capituli, substantiv masculin 1. Corpul canonicilor de la o catedrală catolică; 2. Adunare a canonicilor sau a altor catolici; 3. Loc unde are loc o astfel de adunare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: capitulo; limba latină: capitulum (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: capitul II

CAPITUL, capitule, substantiv neutru: Inflorescenţă cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: capitulum; limba franceză: capitule (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: Capitoliu

CAPITOLIU, substantiv masculin 1. (în Roma antică) Colină unde se află cetatea cu templul lui Zeus; 2. (în unele ţări) Edificiu public care serveşte drept centru al vieţii municipale şi politice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: capitolio (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: capitol

CAPITOL, capitole, substantiv neutru 1. Fiecare dintre compartimentele în care este împărţită o lucrare (ştiinţifică, literară etc.); 2. (fig.) Parte dintr-o acţiune, dintr-o desfăşurare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) cap, glavă, pont, rubrică, zăloagă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: capitolo; limba latină: capitulum (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: capitel

CAPITEL, capiteluri, substantiv neutru: (arhit.) Partea de sus (ornamentală) a unei coloane pe care se sprijină arhitrava. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: capitellum (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: capitație

CAPITAȚIE, capitații, substantiv feminin: (în evul mediu) Impozit perceput sub formă de cote fixe pe fiecare cap de locuitor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: capitatio, -onis; limba franceză: capitation (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: capităluță

CAPITĂLUȚĂ, capităluțe, substantiv feminin: (tipogr.) Literă majusculă de tipar, având aceleaşi dimensiuni ca şi litera mică din corpul respectiv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: (literă) capitală + suf. -uţă (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →