C

CHINEZESC, -EASCĂ, chinezești, adjectiv: Care ţine de China; propriu Chinei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: chinez + suf. -esc (DEX ’09).

CHINEZĂ, substantiv feminin: Limba chinezilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: China n. pr. + suf. -ez[ă] (DEX ’09).

CHINESTEZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adjectiv: Care ţine de chinestezie; propriu chinesteziei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: kinesthésique (DEX ’09).

CHINDIE, chindii, substantiv feminin (pop.) 1. Perioadă de timp cuprinsă între amiază şi apusul soarelui; 2. Loc pe bolta cerească unde se află Soarele în această perioadă de timp; 3. (art.) Dans popular asemănător cu sârba; 4. Melodie după care se execută acest dans. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: ikindi (DEX […]

CHINCHINĂ, chinchine, substantiv feminin: Arbore exotic din coaja căruia se extrage chinină; arbore de chinină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: quinquina (DEX ’09).

CHIN, chinuri, substantiv neutru: Suferinţă fizică sau morală intensă; durere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: kin (DEX ’09).

CHIMVAL, chimvale, substantiv neutru: Vechi instrument de percuţie format din două talere de aramă care se lovesc unul de altul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: kimvalu (DEX ’09).

CHIMONOU, chimonouri, substantiv neutru 1. Croială de îmbrăcăminte în care mâneca este dintr-o singură bucată cu corsajul; 2. (în portul naţional japonez) Îmbrăcăminte croită astfel, purtată atât de bărbaţi, cât şi de femei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: kimono (DEX ’09).

CHIMIST, -Ă, chimiști, -ste, substantiv masculin și feminin: Specialist în chimie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: chimiste (DEX ’09).