C

CANIN, canini, substantiv masculin: Dinte ascuţit şi lung, aflat între dinţii incisivi şi măsele, foarte dezvoltat la animalele carnivore; dinte câinesc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (anat.) colț (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: caninus; limba franceză: canin (DEX ’09).

CANIN, -Ă, canini, -e, adjectiv: Care este caracteristic câinilor; de câine. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (zool.) (rar) câinesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: caninus; limba franceză: canin (DEX ’09).

CANALIZATOR, -OARE, canalizatori, -oare, adjectiv: Care canalizează. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: canalisateur (DEX ’09).

CANALIZATOR, canalizatoare, substantiv neutru: (într-o carieră) Maşină folosită la tăierea blocurilor de piatră. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: canalisateur (DEX ’09).

CANONARH, canonarhi, substantiv masculin: Călugăr care orânduieşte slujba în strană la mănăstirile şi catedralele ortodoxe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: kanonarhis (DEX ’09).

CANONADĂ, canonade, substantiv feminin Bombardament de artilerie, de scurtă durată, executat de mai multe tunuri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (mil.) (înv.) pușcărire, tunărire (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: canonnade (DEX ’09).

CANON, canoane, substantiv neutru 1. Dogmă religioasă; 2. Sancţiune aplicată de cler pentru încălcarea unei astfel de dogme; penitenţă; 3. (fig.) Suferinţă fizică sau morală foarte puternică; caznă; tortură; supliciu; 4. Principiu în arta unei epoci care se cere a fi urmat cu stricteţe; 5. (fig.) Regulă rigidă, bazată pe principii formale; 6. Compoziţie muzicală […]

CANOIST, -Ă, canoiști, -ste, substantiv masculin și feminin: Sportiv care practică canoea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: canoe + suf. -ist (DEX ’09).

CANOE, canoe, substantiv feminin 1. Luntre sportivă uşoară, cu proră şi pupă, condusă cu o pagaie; 2. Sport nautic practicat cu această ambarcaţie; 3. Ambarcaţie îngustă şi lungă, făcută dintr-un trunchi de copac scobit, din scoarţă de copac sau din piei cusute; pirogă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: canoë (DEX ’09).

CANIȚIE, substantiv feminin: Încărunţire parţială sau totală a părului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (biol.) căruntețe, cărunțeală, (rar) cărunție (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: canitie; limba latină: canities (DEX ’09).