CALCIPENIE, calcipenii, substantiv feminin: (med.) Stare a organismului provocată de lipsa de calciu în ţesuturi şi în umori. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calcipénie (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: calcit
CALCIT, substantiv neutru: Varietate de carbonat natural de calciu, transparent, incolor, utilizat în industria optică şi ca material de construcţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calcite (DEX ’09).
Cum se pronunță: calciu
CALCIU, substantiv neutru: Metal de culoare albă-argintie, răspândit în natură sub formă de compuşi, având diferite întrebuinţări în construcţii, în industrie, în medicină etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calcium (DEX ’09).
Cum se pronunță: calibru
CALIBRU, calibre, substantiv neutru 1. Diametru interior al ţevii unei arme de foc; 2. Diametru al unui cilindru sau al unui obiect sferic; 3. Instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile unei piese fabricate; 4. (fig.) Valoare relativă a unei persoane sau a unui lucru. Sursa: DEX ’09 Sinonime: anvergură, calitate, categorie, dimensiune, fel, […]
Cum se pronunță: calibror
CALIBROR, -OARE, calibrori, -oare, adjectiv: (despre un instrument, o maşină) Care calibrează. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calibreur (DEX ’09).
Cum se pronunță: calibror II
CALIBROR, calibroare, substantiv neutru 1. Instrument pentru măsurarea diametrului puieţilor; 2. Aparat sau maşină pentru sortarea fructelor după mărime. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calibreur (DEX ’09).
Cum se pronunță: calfă
CALFĂ, calfe, substantiv feminin: (înv.) Muncitor calificat care, după o perioadă de ucenicie, era obligat să mai lucreze un timp în atelierul patronului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (prin Transilv.) șeged, (înv.) subiect, (germanism înv.) sodal (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kalfa (DEX ’09).
Cum se pronunță: calende
CALENDE, substantiv feminin (plural): (în Roma antică) Prima zi a fiecărei luni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: calendae; limba franceză: calendes (DEX ’09).
Cum se pronunță: calendaristic
CALENDARISTIC, -Ă, calendaristici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de calendar; propriu unui calendar; 2. Care este întocmit în conformitate cu calendarul; conform calendarului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: calendar + suf. -istic (DEX ’09).
Cum se pronunță: calendar
CALENDAR, calendare, substantiv neutru 1. Sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile, având la bază diferite fenomene periodice legate de mişcarea corpurilor cereşti; 2. Indicator (carte, agendă etc.) al succesiunii lunilor, săptămânilor şi zilelor unui an; 3. Publicaţie anuală cuprinzând cronologia zilelor anului şi informaţii cu caracter enciclopedic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: […]
