C

CERNUȘCĂ, cernuști, substantiv feminin 1. Numele a două plante: a) negrușcă, b) negrilică; 2. Sămânța acestor plante, folosită drept condiment. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană, limba rusă: černuška (DEX ’09).

CERNUT, substantiv neutru: Cernere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cerne (DEX ’09).

CERNUT, -Ă, cernuți, -te, adjectiv: (despre făină, mălai etc.) Care a fost trecut prin sită sau prin ciur. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cerne (DEX ’09).

CEROPLASTICĂ, substantiv feminin: Arta de a modela în ceară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: céroplastique (DEX ’09).

CEROS, -OASĂ, ceroși, -oase, adjectiv 1. Care are (multă) ceară; bogat în ceară; 2. Care are aspect de ceară; asemănător cu ceara. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ceară + suf. -os (DEX ’09).

CERȘETOR, -OARE, cerșetori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care cerşeşte; calic; milog. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cerşi + suf. -tor (DEX ’09).

CERȘIT, substantiv neutru: Faptul de a cerși. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cerși (DEX ’09).

CERT, -Ă, cerți, -te, adjectiv: Care este lipsit de îndoială; fără îndoială; neîndoielnic; sigur. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: certus (DEX ’09).

CERTĂREȚ, -EAȚĂ, certăreți, –ețe, adjectiv: Care caută ceartă; căruia îi place cearta. Sursa: DEX ’09 Sinonime: arțăgos, gâlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. și pop.) zavragiu, (pop. și fam.) țâfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaș, rânzos, (înv. și reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arțăgaș, gâlcevos, potcaș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: ceartă + suf. -ăreţ (DEX ’09).

CERTIFICAT, certificate, substantiv neutru: Document oficial prin care se atribuie anumite drepturi sau se certifică ceva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: certificat; limba latină: certificatum (DEX ’09).