C

A CETERA, ceter, verb (pop.) 1. (înv.) A cânta din ceteră (sau din alt instrument cu coarde); 2. (persoane) A deranja întruna şi insistent cu acelaşi lucru; a pisa; a necăji; a plictisi; 3. (hăituri, colinde etc.) A spune pe de rost, expresiv şi cu intonaţie adecvată; a declama; a recita. Sursa: DEX ’09 Etimologie: […]

A CERȘETORI, cerșetoresc, verb (rar) 1. A fi cerşetor; 2. A trăi ca un cerşetor; 3. A cere de pomană; a cerşi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din cerșetor (DEX ’09).

A CERȘI, cerșesc, verb 1. A umbla cu cerutul; a se milogi; 2. A cere de pomană; 3. (fig.) A cere cu umilinţă (ca un cerşetor). Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cere (DEX ’09).

A CERTA, cert, verb 1. A trata cu vorbe de ocară; a batjocori; a ocărî; 2. (persoane) A face să se certe; a sfădi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: certare (DEX ’09).

A CERTIFICA, certific, verb: (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ştampilă); a face să fie valabil; a legaliza; a autentifica. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: certifier; limba latină: certificare (DEX ’09).

A CERUI, ceruiesc, verb: (fire, scânduri etc.) A acoperi cu un strat subţire de ceară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ceară + suf. -ui (DEX ’09).

A CESIONA, cesionez, verb: (jur.) (drepturi sau bunuri materiale) A transmite altei persoane printr-o cesiune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din cesiune (DEX ’09).

A SE CERTA, mă cert, verb 1. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se gâlcevi; 2. A rupe relaţiile de prietenie; a se sfădi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: certare (DEX ’09).

CERNOZIOM, cernoziomuri, substantiv neutru: Grup de soluri foarte fertile, de culoare inchisa (neagra, castanie etc.), formate sub o vegetatie ierboasa, in conditiile unei clime continentale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: cernoziom (DEX ’09).