CEHESC, -EASCĂ, cehești, adjectiv: (rar) Ceh. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ceh + suf. -esc (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cehă
CEHĂ, substantiv feminin: Limba vorbita de cehi, facand parte din ramura apuseana a limbilor slave. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: cĕhŭ (DEX ’09).
Cum se pronunță: a celebra
A CELEBRA, celebrez, verb 1. A savarsi cu solemnitate un act de insemnatate publica sau privata, in special o casatorie; a oficia; 2. A sarbatori (aducand elogii) un eveniment insemnat, o persoana etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a aniversa, a oficia, a săvârși (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: célébrer; limba latină: […]
Cum se pronunță: cârneleagă
CÂRNELEAGĂ, cârnelegi, substantiv feminin: (de obicei la plural) (în religia ortodoxă) Săptămâna antepenultima din dulcele Crăciunului, în timpul căreia credincioșii pot mânca de dulce miercurea și vinerea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: carnem ligat (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârnățărie
CÂRNĂȚĂRIE, cârnățării, substantiv feminin 1. (Cu sens colectiv) Carnati multi si de diverse sortimente; 2. Magazin de carnati si de alte mezeluri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârnat + suf. -ărie (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârnățăreasă
CÂRNĂȚĂREASĂ, cârnățărese, substantiv feminin: Femeie care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri; nevastă de cârnățar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârnățar + suf. -easă (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârnățar
CÂRNĂȚAR, cârnățari, substantiv masculin: Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârnat + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârnat
CÂRNAT, cârnați, substantiv masculin 1. Produs alimentar preparat din carne tocata si condimente, introduse in intestine de porc, de oaie sau intr-un invelis din material sintetic; 2. (fig. fam.) Sir lung. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: carnacius (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârnăcior
CÂRNĂCIOR, cârnăciori, substantiv masculin: Diminutiv al lui cârnat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârnat + suf. -ior (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârn
CÂRN, -Ă, cârni, -e, adjectiv 1. (despre nas, rar despre bot) Mic, scurt si cu varful ridicat putin in sus; (despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul carn; 2. fig. (despre obiecte) Cu varful strambat, indoit in sus. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: krŭnŭ (DEX ’09).
