DĂLCĂUC , dălcăuci (DĂLCĂÚ//C) substantiv masculin : 1) Persoană care nu are o ocupație bine definită și umblă pe drumuri fără rost; haimana.2) si adjectival fam. Persoana care face scandal; scandalagiu. sursa : DEX09
D
Cum se pronunță: dăinuitor
DĂINUITOR (DĂINUIT//ÓR) : Care dăinuiește; persistent; sursa : DEX09
Cum se pronunță: a dăinui
A DĂINUI (A DĂINU//Í) : 1) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dura; a stărui; a persista. 2) rar (despre ființe) A se mai afla în viață; a viețui; a trăi; a exista. sursa : DEX09
Cum se pronunță: a dădăci
A DĂDĂCI (A DĂDĂC//Í) : 1. tranz. 1) (copii) A îngriji în calitate de dădacă. 2) fam. (persoane) A trata cu grijă exagerată (ca o dădacă), dând sfaturi insistente la fiecare pas. 3. intranz. A practica ocupația de dădacă; a fi dădacă. sursa : DEX09
Cum se pronunță: dădacă
DĂDACĂ . dădace (DĂDÁ//CĂ) substantiv feminin : Femeie angajată într-o casă sau într-o instituție preșcolară pentru a îngriji copiii mici. sursa : DEX09
Cum se pronunță: daună
DAUNĂ , daune (DÁUN//Ă) : 1) Factor care provoacă cuiva pierderi morale sau materiale 2) mai ales la pl. Pierdere (morală sau materială) cauzată cuiva; pagubă; stricăciune; prejudiciu. sursa : DEX09
Cum se pronunță: datornic
DATORNIC : (despre persoane) Care are de plătit o datorie; debitor. sursa : DEX09
Cum se pronunță: datorită
DATORITĂ (DATORÍTA) : 1) (exprimă un raport instrumental) Cu ajutorul; prin intermediul. 2) (exprimă un raport cauzal) Din cauza; din motivul; mulțumită; grație. sursa : DEX09
Cum se pronunță: datorie
DATORIE , datorii (DATORÍ//E) substantiv feminin : 1) Bun datorat cuiva. • A se îngloda în datorii , a avea datorii mari. 2) Sarcină morală sau materială obligatorie; îndatorire; angajament; obligatie. sursa : DEX09
Cum se pronunță: datorat
DATORAT (DATORÁ//T) : 1) (despre un împrumut) Care trebuie înapoiat.2) Care se cuvine; necesar de a fi îndeplinit; cuvenit. sursa : DEX09
