Cum se pronunță: electronic

ELECTRONIC, -Ă, electronici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de electroni; propriu electronilor; 2. Care ţine de electronică; bazat pe electronică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électronique (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: electronegativ

ELECTRONEGATIV, -Ă, electronegativi, -e, adjectiv: (despre elemente chimice) Ai cărei atomi captează electroni, devenind ioni negativi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électronégatif (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: electron

ELECTRON, electroni, substantiv masculin: Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică negativă, care intră în componenţa atomului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fiz.) (rar) negatron (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électron (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: electrometrie

ELECTROMETRIE, substantiv feminin 1. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de măsurare a diferenţelor de potenţial electric cu ajutorul electrometrului; 2. Metodă de analiză chimică cantitativă care folosește ca indicator pentru observarea sfârșitului reacției variația potențialului electric al unui electrod cufundat în soluția de analizat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (chim.) potențiometrie (Sursă: […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: electromecanică

ELECTROMECANICĂ, substantiv feminin: Ramură a electrotehnicii care se ocupă cu studiul aplicaţiilor tehnice ale mecanicii şi ale electricităţii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électromécanique (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →