EXPLOZIV, explozivă (~i, ~e), adjectiv și adjectiv substantival – Care poate exploda; explozibil. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “explosif”
E
Cum se pronunță: explozie
EXPLOZIE, explozii, substantiv feminin – 1. Reacție fizico-chimică produsă brusc și violent prin descompunerea unei substanțe explozive sau prin expansiunea unui gaz, însoțită de o bubuitură puternică. 2. fig. Manifestare bruscă (deseori neașteptată, violentă) și de scurtă durată a unei acțiuni sau a unui sentiment. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “explosio, […]
Cum se pronunță: explozibil
EXPLOZIBIL, explozibile, substantiv neutru – Substanță care poate exploda; exploziv. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “explosible”
Cum se pronunță: explorator
EXPLORATOR, exploratoare (~ori, ~oare), substantiv masculin și feminin – Persoană care explorează ținuturi necunoscute sau puțin cunoscute. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “explorator, ~oris” și din limba franceză “explorateur”
Cum se pronunță: exploatație
EXPLOATAȚIE, exploatații, substantiv feminin – 1. Întreprindere care exploatează terenuri, mine, păduri etc. 2. Teren, pădure etc., care se află în exploatarea unei asemenea unități. (Sil. ex-ploa-ta-ți-e) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exploitation”
Cum se pronunță: explicit
EXPLICIT, explicită (~ți, ~te), adjectiv – 1 și adverbial (despre vorbe, idei, gânduri etc.) Care este exprimat clar si nu lasă nici un dubiu. 2. (despre persoane) Care se exprimă clar și fără echivocuri. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “explicitus” și din limba franceză “explicite”
Cum se pronunță: explicativ
EXPLICATIV, explicativă (~i, ~e), adjectiv – Care explică. *Dicționar ~ dicționar care explică sensul cuvintelor. (Sil. ex-pli-ca-tiv) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “explicatif”
Cum se pronunță: explicație
EXPLICAȚIE, explicații – substantiv feminin – 1. v. A EXPLICA. 2. Lămurire a ceea ce este neînțeles; clasificare a unei chestiuni. * A cere ~i (cuiva) a cere (cuiva) socoteală. 3. Cauză, motiv al unei acțiuni sau întâmplări. (G.-D. explicației; Sil. ex-pli-ca-ți-e) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “explicatio, ~onis” și din […]
Cum se pronunță: explicabil
EXPLICABIL, explicabilă (~i, ~e), adjectiv – Care poate fi explicat. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “explicable”
Cum se pronunță: expertiză
EXPERTIZĂ, expertize, substantiv feminin – 1. Cercetare care se referă la diferite probleme sau situații. 2. Raportul unui expert asupra cercetărilor întreprinse. (G.-D. expertizei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “expertise”

