FĂURAR, făurari, substantiv masculin I. pop. A doua lună a anului; februarie; II. 1. înv. Meşter care confecţiona obiecte din fier sau din alte metale; fierar; 2. poet. Persoană care are darul făuririi. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: creator, făuritor, februarie, fierar, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: I. Cuvânt provenit din limba latină: […]
F
Cum se pronunță: fățuitor
FĂȚUITOR, fățuitoare, substantiv neutru 1. Unealtă de tâmplărie, de forma unei rindele, cu care se făţuiesc scândurile sau piesele de lemn; 2. Cuţit puţin curbat, cu două manere, folosit la făţuirea manuală a pieselor din lemn. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: rindea (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a făţui + suf. -tor (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fățărnicie
FĂȚĂRNICIE, fățărnicii, substantiv feminin: Caracter făţarnic; lipsă de sinceritate; prefăcătorie; ipocrizie; falsitate; duplicitate. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: ipocrizie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: făţarnic + suf. -ie (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fățare
FĂȚARE, fățări, substantiv feminin: Loc special amenajat pentru treierat; arie. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: facialis (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fărâmătură
FĂRÂMĂTURĂ, fărâmături, substantiv feminin: Cantitate foarte mică din ceva; pişcătură; strop; dram; pic. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: fărâmă + suf. -tură (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fărâmă
FĂRÂMĂ, fărâme, substantiv feminin 1. Bucată mică rămasă dintr-un întreg (după ce s-a sfarâmat, s-a rupt etc.); 2. fig. Parte minimală din ceva; strop; dram; picătură; pic. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: bucățică, firimitură, pic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză: thërrime (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fărădelege
FĂRĂDELEGE, fărădelegi, substantiv feminin: Faptă care contrazice legile juridice sau morale; nelegiuire. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: ticăloșie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fără + de + lege (DEX ‘09).
Cum se pronunță: făraș
FĂRAȘ, fărașe, substantiv neutru: Obiect de uz casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul sau cu care se scoate jăraticul. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: faraş (DEX ‘09).
Cum se pronunță: făptură
FĂPTURĂ, făpturi, substantiv feminin 1. Fiinţă înzestrată cu facultatea de a simţi şi a se mişca; vietate; vieţuitoare; animal; creatură; 2. Înfăţişare fizică exterioară; structură a corpului; 3. Lume materială; fire. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: animal, vedere, statură, natură, aspect, configurație, conformație (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: factura (DEX ‘09).
Cum se pronunță: făptaș
FĂPTAȘ, făptași, substantiv masculin Persoană care comite o faptă (condamnabilă). Sursa: DEX ‘09 Sinonime: infractor, autor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: faptă + suf. -aş (DEX ‘09).
