FORMAL, -Ă, formali, -e, adjectiv: 1. Care ţine de formă; propriu formei; 2. Care se face de formă; 3. Care este preocupat mai ales de formă. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: categoric, (fam.) platonic, solemn (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: formel; limba latină: formalis (DEX ‘09).
F
Cum se pronunță: formă
FORMĂ, forme, substantiv feminin 1. Expresie exterioară determinată de un anumit conţinut; 2. Aspect exterior al unui obiect; 3. Totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea conţinutului de idei al unei opere de artă. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: configurație, contur, (fig.) relief, expresie, siluetă, calapod, tipar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: forjor
FORJOR, forjori, substantiv masculin: Muncitor specializat în operaţii de forjare. Sură: DEX ’09 Etimologie: forjă + suf. -or (DEX ’09).
Cum se pronunță: forjărie
FORJĂRIE, forjării, substantiv feminin: Atelier unde se forjează. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: forjă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: forjă + suf. -ărie (DEX ‘09).
Cum se pronunță: forjabilitate
FORJABILITATE, substantiv feminin: Caracter forjabil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: forjabil + suf. -itate (DEX ’09).
Cum se pronunță: forjabil
FORJABIL, -Ă, forjabili, -e, adjectiv: (despre metale sau aliaje) Care poate fi forjat; care se pretează la forjare. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: forgeable (DEX ‘09).
Cum se pronunță: forjă
FORJĂ, forje, substantiv feminin (tehn.) 1. Instalaţie pentru încălzirea metalelor care urmează să fie forjate la cald; 2. Cantitate de metal cât poate încălzi o astfel de instalaţie dintr-o dată; 3. v. forjărie. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: forge (DEX ‘09).
Cum se pronunță: forint
FORINT, forinți, substantiv masculin: (în Ungaria) Unitate a sistemului monetar. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: forint (DEX ‘09).
Cum se pronunță: forfotitor
FORFOTITOR, -OARE, forfotitori, -oare, adjectiv: Care forfoteşte. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: a forfoti + suf. -tor (DEX ‘09).
Cum se pronunță: forfotă
FORFOTĂ, substantiv feminin: Mișcare grăbită și zgomotoasă de colo până colo. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfoteală, frământare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a forfoti (DEX ‘09).
