FRICȚIUNE, fricțiuni, substantiv feminin 1. Metodă de tratament prin acţiunea factorului mecanic şi termic asupra organismului; masaj; 2. (mai ales la plural) fig. Ciocnire de interese sau de opinii contrare; 3. fig. Acţiune de frecare a corpurilor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: frecare, divergență, neînțelegere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: friction; limba latină: […]
F
Cum se pronunță: fricos
FRICOS, -OASĂ, fricoși, -oase, adjectiv: Care are frică; cu frică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sperios, temător, (livr., fam. și depr.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimântos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: frică + suf. -os (DEX ’09).
Cum se pronunță: fricativ
FRICATIV, -Ă, fricativi, -e, adjectiv: (despre sunete consonante) La pronunţarea căruia canalul fonator se îngustează şi aerul produce un zgomot de fricţiune. Sursa: DEX ’09 Sinonime: constrictiv (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fricatif (DEX ’09).
Cum se pronunță: frică
FRICĂ, frici, substantiv feminin: Stare de nelinişte sufletească cauzată de un pericol. Sursa: DEX ’09 Sinonime: teamă, temere, (livr., fam.) poltronerie, (franțuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. și reg.) scârbă, (înv.) stideală, stidință, stidire, teamăt, temătură, temoare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba greacă: phrike (DEX ’09).
Cum se pronunță: friabilitate
FRIABILITATE, substantiv feminin: (livr.) Caracter friabil. Lipsă de consistență, de rezistență a materialelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: friabilité (DEX ’09).
Cum se pronunță: friabil
FRIABIL, -Ă, friabili, -e, adjectiv: livr. (despre materiale) Care poate fi sfărâmat sau spart uşor; fărâmicios. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sfărâmicios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: friable; limba latină: friabilis (DEX ’09).
Cum se pronunță: feronerie
FERONERIE, feronerii, substantiv feminin, 1. Lucrare artistică executată din fier prin ciocănire sau prin deformare la cald, din care rezultă grilaje ornamentale, balustrade etc. DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ferronnerie Sursa: DEX 09
Cum se pronunță: frezor
FREZOR, frezori, substantiv masculin: Muncitor specializat în operaţii de frezare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fraiseur (DEX ’09).
Cum se pronunță: freză
FREZĂ, freze, substantiv feminin I. 1. Unealtă cu unul sau mai multe tăişuri, folosită la prelucrarea materialelor dure prin aşchiere; 2. Maşină de frezat; 3. Maşină agricolă formată dintr-un ax rotitor, prevăzut cu gheare sau cu cuţite, folosită la afânarea şi la mărunţirea solului; II. Frizură bărbătească; III. (înv.) Guler plisat, purtat în trecut. Sursa: […]
Cum se pronunță: frez
FREZ, adjectiv invariabil: Care este de culoarea fragilor; roşu-trandafiriu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: roșiatic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fraise (DEX ’09.
