FANTOMĂ, fantome, substantiv feminin 1. (în superstiţii) Fiinţă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; nălucă; arătare; vedenie; stafie; spirit; duh; 2. Lucru imaginar care nu are corespondent în realitate. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: apariție, arătare, duh, fantasmă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvant provenit din […]
F
Cum se pronunță: fantezie
FANTEZIE, fantezii, substantiv feminin 1. Facultatea de a-şi închipui ceva în mod creator; imaginaţie creatoare; 2. Dorinţă ieşită din comun; gust bizar; capriciu; 3. Operă de imaginaţie în care creaţia artistică nu este supusă unor reguli formale; 4. Lucru născocit; 5. Piesă muzicală instrumentală. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală, […]
Cum se pronunță: fantă
FANTĂ, fante, substantiv feminin: Deschizătură îngustă pentru comunicarea unui spaţiu închis cu exteriorul. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (tehn.) crăpătură; (fiz.) fereastră (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fente (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fantastic
FANTASTIC, -Ă, fantastici, -ce, adjectiv 1. (şi substantival) Care este creat de imaginaţie; inexistent în realitate; plăsmuit de fantezie; ideal; imaginar; fictiv; ireal; 2. Care este bazat pe fantezie; dominat de supranatural; 3. şi adverbial Care este comun prin aspectul exterior. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: fantasmagoric, ireal, plăsmuit, fabulos, legendar, miraculos, mitic, supranatural, extraordinar (Sursă: […]
Cum se pronunță: fantast
FANTAST, -Ă, fantaști, -ste, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care se dedă la fantezii; 2. Autor de creaţii literare fantastice. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Phantast (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fantasmă
FANTASMĂ, fantasme, substantiv feminin 1. v. FANTOMĂ; 2. Imagine vizuală bizară; halucinaţie; vedenie. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: fándasma (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fantasmagorie
FANTASMAGORIE, fantasmagorii, substantiv feminin 1. Fantezie bizară şi absurdă; ansamblu haotic de idei eterogene şi lipsite de sens; 2. Privelişte fantastică; spectacol ireal; 3. înv. Spectacol de teatru cu fantome; 4. Efect artistic obţinut prin folosirea abuzivă a mijloacelor supranaturale şi fantastice. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: închipuire, absurditate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din […]
Cum se pronunță: fanon
FANON, fanoane, substantiv neutru 1. (la bovine şi la unele rase de ovine) Cută a pielii formată în partea de jos a gâtului; salbă; 2. Placă cornoasă situată pe falca de sus a balenei. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: salbă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fanon (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fanion
FANION, fanioane, substantiv neutru 1. Steag mic de formă triunghiulară, care serveşte drept indiciu de întâietate într-o competiţie; 2. Steag mic folosit pentru semnalizare; flamură. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: steguleț (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fanion (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fanfaronadă
FANFARONADĂ, fanfaronade, substantiv feminin: Comportament de fanfaron; laudă de sine exagerată; lăudăroşenie. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fanfaronnade (DEX ‘09).
