FAGOT, fagoturi, substantiv neutru: Instrument muzical de suflat având forma unui tub lung de lemn (şi suplimentar de metal) îndoit la capăt, prevăzut cu clape şi cu ancie dublă. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (MUZ.) (rar) bason (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: fagotto; limba germană: Fagott (DEX ‘09).
F
Cum se pronunță: fagocitoză
FAGOCITOZĂ, fagocitoze, substantiv feminin: Proces de absorbire a elementelor străine din organism de către fagocite. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phagocytose (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fagocit
FAGOCIT, fagocite, substantiv neutru: Celulă sangvină a organismului care îl apără de infecţii, digerând bacteriile din el. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phagocyte (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fagacee
FAGACEE, fagacee, substantiv feminin 1. la pl. Familie de plante lemnoase cu frunze alterne, cu flori mici, grupate în amenţi, şi cu fructe achene (reprezentanţi: fagul, stejarul etc.); 2. Plantă din această familie. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (BOT.) cupuliferă (Sursă: Sinonime 2002) Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fagacées (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fag
FAG, fagi, substantiv masculin: Arbore cu scoarţă netedă, albicioasă sau cenuşie, cu frunze ovale, mărunt zimţate pe margini, al cărui lemn este utilizat în industria mobilei. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fagus (DEX ‘09).
Cum se pronunță: faeton
FAETON, faetoane, substantiv neutru 1. Trăsură înaltă cu patru roţi şi cu o capotă pliabilă pentru scaunul din faţă; 2. Autoturism de model vechi, fără capotă, cu două sau cu patru locuri. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phaéton (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fad
FAD, -Ă, fazi, -de, adjectiv 1. (despre mâncăruri) Care este lipsit de gust; searbăd; insipid; 2. fig. Care este lipsit de expresie; fără expresivitate; şters; inexpresiv; decolorat; palid. Culoare ~dă. Frumuseţe ~dă. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: searbăd, leșietic, leșios, sălciu, anost, neinteresant, plicticos, plictisitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fade (DEX […]
Cum se pronunță: facultativ
FACULTATIV, -Ă, facultativi, -e, adjectiv: (despre lecţii, prelegeri, cursuri etc.) Care poate fi frecventat după dorinţă. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: benevol, opțional, supletiv (Sursă: Sinonime 2002) Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: facultatif (DEX ‘09).
Cum se pronunță: facultate
FACULTATE, facultăți, substantiv feminin I. 1. Posibilitate de acţiune; capacitate; aptitudine; 2. Dispoziţie naturală pentru o anumită activitate intelectuală; capacitate; aptitudine; 3. Forţă morală sau intelectuală. II. Subdiviziune didactică şi administrativă în cadrul unei instituţii de învăţământ superior, unde se pregătesc specialişti de calificare înaltă într-un anumit domeniu. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: 1. aptitudine, capacitate, […]
Cum se pronunță: facțiune
FACȚIUNE, facțiuni, substantiv feminin: Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (şi care se manifestă de obicei prin violenţă). Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (POL.) partidă (Sursă: Sinonime 2002) Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: faction; limba latină: factio, -onis (DEX ‘09).
