FRONDĂ, fronde, substantiv feminin 1. (în Franţa din sec. XVI) Mişcare social-politică îndreptată contra absolutismului; 2. fig. Exprimare a nemulţumirii faţă de cineva sau de ceva, bazată pe motive personale. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răzvrătire (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fronde (DEX ’09).
F
Cum se pronunță: frizură
FRIZURĂ, frizuri, substantiv feminin: Pieptănătură îngrijită. Sursa: DEX ’09 Sinonime: coafură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frisure (DEX ’09).
Cum se pronunță: frizeriță
FRIZERIȚĂ, frizerițe, substantiv feminin: (fam.) Lucrătoare specializată în bărbierit, în tunderea şi ondularea părului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) bărbieriță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: frizer + suf. -iţă (DEX ’09).
Cum se pronunță: frizerie
FRIZERIE, frizerii, substantiv feminin: Local de deservire socială pentru frizare, bărbierit şi coafare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) bărbierie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: frizer + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: frizer
FRIZER, frizeri, substantiv masculin: Persoană specializată în bărbierit, în tunderea şi în ondularea părului; bărbier. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: friseur (DEX ’09).
Cum se pronunță: friză
FRIZĂ, frize, substantiv feminin 1. arhit. Parte a antablamentului, situată între arhitravă şi cornişă; 2. Fâşie orizontală, împodobită cu picturi sau cu sculpturi, care înconjoară partea superioară a unei clădiri; 3. Chenar decorativ; 4. Cadru de lemn în care se fixează panourile unei uşi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frise (DEX […]
Cum se pronunță: friz
FRIZ, frizuri, substantiv neutru 1. Scândură îngustă folosită în tâmplărie; 2. v. friză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frise (DEX ’09).
Cum se pronunță: frivolitate
FRIVOLITATE, frivolități, substantiv feminin: Caracter frivol. Sursa: DEX ’09 Sinonime: neseriozitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frivolité (DEX ’09).
Cum se pronunță: frivol
FRIVOL, -Ă, frivoli, -e, adjectiv 1. (despre persoane) Care se ocupă de lucruri neserioase; lipsit de seriozitate; uşuratic; 2. (despre lucruri, acţiuni etc.) Care are puţină importanţă; lipsit de importanţă; de nimic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: neserios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frivole; limba latină: frivolus (DEX ’09).
Cum se pronunță: frișcă
FRIȘCĂ, substantiv feminin: Smântână proaspătă bătută cu zahăr până se face spumă, folosită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
