FUZIBIL, fuzibili, substantiv masculin: Element al unei siguranţe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topeşte la un curent mai mare decât cel admis. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fusible (DEX ’09).
F
Cum se pronunță: fuzetă
FUZETĂ, fuzete, substantiv feminin: Piesă de legătură cu ajutorul căreia se orientează roţile unui autovehicul în direcţia dorită. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fusette (DEX ’09).
Cum se pronunță: fuzelaj
FUZELAJ, fuzelaje, substantiv neutru: Corp al unui aparat de zbor (avion, elicopter, planor etc.) de care sunt fixate aripile. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fuselage (DEX ’09).
Cum se pronunță: fuzel
FUZEL, substantiv masculin: Amestec de alcooli superiori, întrebuinţat ca dizolvant şi la fabricarea substanţelor aromatizante şi a parfumurilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fusel (DEX ’09).
Cum se pronunță: fuzant
FUZANT, -Ă, fuzanți, -te, adjectiv: (despre bombe sau proiectile) Care explodează în aer (la o anumită distanţă de ţintă). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fusant (DEX ’09).
Cum se pronunță: futurism
FUTURISM, substantiv neutru: (la începutul sec. XX în artă, literatură) Curent caracterizat prin negarea tradiţiilor clasice, pe care încearcă să le înlocuiască prin cultul vitezei, al maşinilor, sugerând ritmul trepidant al vieţii moderne. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: futurisme; limba italiană: futurismo (DEX ’09).
Cum se pronunță: funcționăresc
FUNCȚIONĂRESC, funcționărești, adjectiv: Care este caracteristic pentru funcţionări; propriu funcţionarilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: funcţionar + suf. -esc (DEX ’09).
Cum se pronunță: fronton
FRONTON, frontoane, substantiv neutru: Element arhitectonic situat deasupra intrării unei clădiri sau între cele două pante ale acoperişului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fronton (DEX ’09).
Cum se pronunță: front
FRONT, fronturi, substantiv neutru 1. Teritoriu pe care se desfăşoară acţiuni militare în timp de război; 2. Grupare operativă compusă din mai multe armate, aflată sub o comandă unică pe un astfel de teritoriu; 3. Formaţie de militari, de elevi sau de sportivi, aliniaţi cu faţa la persoana care dă îndrumări. Sursa: DEX ’09 Sinonime: […]
Cum se pronunță: frondor
FRONDOR, frondori, substantiv masculin 1. Participant la frondă; 2. fig. Opoziţionist lipsit de principialitate, care acţionează în conformitate cu interesele sale personale. Sursa: DEX ’09 Sinonime: frondist (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frondeur (DEX ’09).
