Cum se pronunță: frontieră

FRONTIERĂ, frontiere, substantiv feminin: Linie de demarcaţie naturală sau convenţională care desparte diferite ţări; graniţă; hotar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frontiere (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: frison

FRISON, frisoane, substantiv neutru: Succesiune de convulsii slabe, însoţite de senzaţia de frig, care indică, de obicei, începutul unei maladii febrile. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frisson (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: friptură

FRIPTURĂ, fripturi, substantiv feminin 1. Fel de mâncare pregătită din carne friptă (la grătar, în frigare, în cuptor, în tigaie); 2. Loc fript. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: frictura (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: fuște

FUȘTE, fuști, substantiv feminin: (înv.) Suliță de lemn, având la capăt un vârf de fier; lance. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bâtă, ciomag, lance, măciucă, suliță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fustis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: fustă

FUSTĂ, fuste, substantiv feminin 1. Piesă vestimentară femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; foaie; 2. (fig.) Persoană matură de sex feminin; femeie; muiere. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (livr.) jupă, (pop.) poale (pl.), (înv. și reg.) rochie, (reg.) spință (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: fústa (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: fuscel

FUSCEL, fusceli, substantiv masculin: 1. Fiecare dintre barele orizontale ale unei scări de lemn; 2. Vergea de lemn având diferite întrebuinţări. Sursa: DEX ’09 Sinonime: spiță, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie, bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fusticellus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: fusar

FUSAR, fusari, substantiv masculin: Peşte dulciol, cu corp fusiform, de culoare galbenă-cafenie şi cu dungi transversale mai întunecate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: fus + suf. -ar (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: fus II

FUS, fusuri, substantiv neutru I. 1. Parte a unei maşini care asigură primirea sau transmiterea unei mişcări de rotaţie; 2. Trunchiul fără crengi al unui arbore; 3. Partea de mijloc a unei coloane (cuprinsă între bază şi capitel); 4. Corpul drept al ancorei; II. 1. Unitate de măsură a suprafeţei pieilor (egală cu 929 cm2); […]

Vezi cum se pronunță