FURTIȘAG, furtișaguri, substantiv neutru: (înv.) Furt de lucruri mărunte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fam.) găinărie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: furt + suf. -işag (DEX ’09).
F
Cum se pronunță: furt
FURT, furturi, substantiv neutru: Delict constând în însuşirea (pe ascuns) a unor lucruri străine; hoţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: furat, furătură, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tâlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tâlhărășug (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: furtum (DEX ’09).
Cum se pronunță: fursec
FURSEC, fursecuri, substantiv neutru: (nume generic) Prăjituri de diferite forme, mici şi uscate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: foursec (DEX ’09).
Cum se pronunță: furou
FUROU, furouri, substantiv neutru: Articol de lenjerie femeiască confectionat dintr-o ţesătură fină combinată cu dantelă, purtat ziua; combinezon. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fourreau (DEX ’09).
Cum se pronunță: furoare
FUROARE, furori, substantiv feminin (rar) 1. Exces de furie; 2. Patimă arzătoare; pasiune puternică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: senzație, vâlvă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fureur; limba latină: furor, -oris (DEX ’09).
Cum se pronunță: furnizor
FURNIZOR, -OARE, furnizori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană sau întreprindere care furnizează ceva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fournisseur (DEX ’09).
Cum se pronunță: furnitură
FURNITURĂ, furnituri, substantiv feminin 1. Ceea ce este furnizat; 2. Material auxiliar (aţă, căptuşeală, nasturi etc.) folosit la confectionarea articolelor de îmbrăcăminte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fourniture (DEX ’09).
Cum se pronunță: furnir
FURNIR, furnire, substantiv neutru: Placă subţire de lemn care se foloseşte în industria mobilei la fabricarea placajului, a panelelor etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Furnier (DEX ’09).
Cum se pronunță: furie
FURIE, furii, substantiv feminin: Stare de extremă enervare; mânie violentă, impetuoasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: furie; limba latină: furia (DEX ’09).
Cum se pronunță: furie II
FURIE, furii, substantiv feminin: 1. mai ales la plural (în mitologia romană) Zeiţă a răzbunării şi a pedepsirii celor nimeriţi în infern; 2. (fig.) Femeie rea şi arţăgoasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: furie; limba latină: furia (DEX ’09).
