FLIRT, flirturi, substantiv neutru 1. Conversaţie curtenitoare între un bărbat şi o femeie; 2. Aventură amoroasă; relaţie de dragoste ocazională şi superficială. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flirt (DEX ‘09).
F
Cum se pronunță: flamură
FLAMURĂ, flamuri, substantiv feminin 1. Drapel, steag, steguleț, stindard. 2.Bucată de material textil ataşată la un suport, purtând culorile şi emblemele unei naţiuni, ale unui stat, ale unei unităţi militare sau ale unei organizaţii şi servind ca semn distinctiv sau simbol al acestora; 3. Pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor. Sursa: […]
Cum se pronunță: fofează
FOFEAZĂ, fofeze, substantiv feminin: Obiect în formă de braţ sau de aripi (la ferestre, uşi etc.). Sursa: DEX ‘09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ‘09).
Cum se pronunță: foehn
FOEHN, foehnuri, substantiv neutru: Uscător electric pentru păr. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: foehn; limba germană: Föhn (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flictenă
FLICTENĂ, flictene, substantiv feminin: Băşică plină cu lichid care se formează la suprafaţa pielii în arsurile uşoare. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phlyctene (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flexură
FLEXURĂ, flexuri, substantiv feminin: Deformaţie a straturilor de roci, datorită mişcărilor tectonice ale scoarţei terestre. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flexure (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flexiune
FLEXIUNE, flexiuni, substantiv feminin 1. Mişcare de îndoire; mlădiere; 2. Ansamblu de modificări pe care le suferă un cuvânt, pentru a exprima diverse valori gramaticale. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: arcuire, curbare, încovoiere, îndoire (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flexion; limba latină: flexio, -onis (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flexionar
FLEXIONAR, -Ă, flexionari, -e, adjectiv: (despre limbi) Care posedă flexiune. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: flexibil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flexionnel (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flexibilitate
FLEXIBILITATE, substantiv feminin 1. Caracter flexibil; 2. fig. (despre persoane) Proprietate de a se adapta la împrejurări. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: elasticitate, mlădiere, suplețe, adaptabilitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flexibilité (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flexibil I
FLEXIBIL, -Ă, flexibili, -e, adjectiv 1. Care poate fi uşor deformat sub actiunea unei forţe exterioare; cu proprietatea de a se curba uşor; 2. fig. (despre persoane) Care cedează uşor; adaptabil la circumstanţe. ) 3.Dispozitiv constând dintr-un grup de lamele subţiri de curpu, utilizat drept element de legătură electrică dintre două piese capabile a se […]
