FLEANDURĂ, flenduri, substantiv feminin: Obiect de îmbrăcăminte ponosit şi rupt; boarfă; buleandră. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: cârpă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din dialectul săsesc: flander (DEX ‘09).
F
Cum se pronunță: fleșcăi
A FLEȘCĂI, fleșcăiesc, verb: A produce un zgomot specific, umblând prin fleaşcă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: fleaşc + suf. -ăi (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fleac
FLEAC, fleacuri, substantiv neutru 1. Lucru sau fapt lipsit de importanţă; nimic; mărunţiş; bagatelă; 2. la pl. Vorbe lipsite de importanţă; vorbe goale; baliverne; palavre; braşoave. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Fleck (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flavonă
FLAVONĂ, flavone, substantiv feminin: Substanţă incoloră sub formă de cristal, de natură vegetală, folosită în industria coloranţilor şi în farmaceutică. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flavone (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flautist
FLAUTIST, -Ă, flautiști, -ste, substantiv masculin și feminin: Muzicant care cântă la flaut. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: flautista (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flaut
FLAUT, flaute, substantiv neutru: Instrument muzical de suflat, având forma unui tub lung şi subţire de metal (sau de lemn), prevăzut cu orificii şi cu clape, care emite sunete armonioase, asemănătoare vocii omeneşti. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: flauto (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flauș
FLAUȘ, substantiv neutru: Ţesatură de lână cu suprafaţa foarte scămoşată. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Flausch (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flașnetar
FLAȘNETAR, flașnetari, substantiv masculin: Muzicant (ambulant) care cântă la flaşnetă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: flaşnetă + suf. -ar (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flașnetă
FLAȘNETĂ, flașnete, substantiv feminin: Instrument muzical portativ, asemănător cu o orgă mică, acţionat cu o manivelă şi folosit de muzicanţii ambulanţi. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (muz.) caterincă, minavet (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Flaschnett (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flash
FLASH, flash-uri, substantiv neutru [pr.: fleş] 1. Lumină puternică, de scurtă durată, produsă de un tub electric în procesul de fotografiere; 2. Informaţie importantă transmisă cu prioritate. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: flash (DEX ‘09).
