F

FIROS, -OASĂ, firoși, -oase, adjectiv (rar) 1. Care conţine (multe) fire; cu (multe) fire; 2. Care are aspect de fire; asemănător cu firele. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: fir + suf. -os (DEX ‘09).

FIRNIS, firnisuri, substantiv neutru: Soluţie din ulei vegetal şi oxizi metalici, folosită ca liant la prepararea vopselelor, ca grund pentru lemnărie etc. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Firnis (DEX ‘09).

FIRN, substantiv neutru: Zăpadă granulară compactă, formată în regiunile muntoase şi cele polare ca rezultat al compactizării straturilor. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (geogr.) neveu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Firm (DEX ‘09).

FIRMĂ, firme, substantiv feminin 1. Indicaţie care cuprinde denumirea şi destinaţia unei organizaţii, a unei întreprinderi etc; 2. Placă cu o asemenea indicaţie; 3. Denumire sub care acţionează o întreprindere comercială, industrială sau o asociaţie de producţie. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: întreprindere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Firma (DEX ‘09).

FIRMAN, firmane, substantiv neutru: (în Imperiul Otoman) Ordin emis de sultan privind numirea sau mazilirea guvernatorilor aflaţi în dependenţă turcească. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (ist.) (turcism înv.) talhâș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: ferman (DEX ‘09).

FIRMAMENT, firmamente, substantiv neutru: (livr.) Boltă cerească; cer. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: firmament; limba latină: firmamentum (DEX ‘09).

FIRIMITURĂ, firimituri, substantiv feminin: Bucăţică foarte mică de pâine (sau din alt aliment). Sursa: DEX ‘09 Sinonime: fărâmă, (reg.) fărâmătură, sfărâmă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fărâmă + suf. -ătură (DEX ‘09).

FIRIDĂ, firide, substantiv feminin: Cavitate arcuită în partea superioară a unui perete, făcută în scop decorativ sau utilitar. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: nișă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: firida (DEX ‘09).

FIRET, fireturi, substantiv neutru 1. Fir metalic (de aur, de argint etc.), folosit la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte sau la brodat; 2. mai ales la pl. Broderie executată cu asemenea fir; 3. la pl. Veşminte împodobite cu astfel de broderii. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: ceapraz, (înv. și reg.) pasmant (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fir […]

FIRESC, firească, adjectiv: Care este în firea lucrurilor; care este în cadrul normei; natural; normal. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: obișnuit, (înv.) fireș, (fig.) curat, regulat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fire + suf. -esc (DEX ‘09).