FINIT, -Ă, finiți, -te, adjectiv 1. (mai ales în opoziţie cu infinit) Care are anumite limite; mărginit; limitat; 2. (despre produse) Care a fost supus tuturor operaţiilor de prelucrare. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: terminat, circumscris, delimitat, limitat, mărginit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a fini (DEX ‘09).
F
Cum se pronunță: finiș
FINIȘ, finișuri, substantiv neutru 1. Parte finală a unei întreceri sportive; 2. Sfârşitul unei acţiuni. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză, limba franceză: finish (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finisor I
FINISOR, finisoare, substantiv Maşină folosită la construcţiile rutiere pentru executarea diferitelor operaţii (distribuirea, bătătorirea şi nivelarea materialelor pe suprafaţa şoselei). 2 Muncitor specializat în operaţii de finisare. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finisseur (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finisa
A FINISA, finisez, verb: (obiecte) A aduce la condiţiile dorite prin definitivare; a duce la bun sfârşit; a definitiva. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finir (DEX ‘09)
Cum se pronunță: fini
A FINI, finesc, verb: rar A duce până la fine; a termina; a sfârşi; a isprăvi; a dovedi; a încheia; a mântui. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finir; limba latină: finire (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finețe
FINEȚE, finețuri, substantiv feminin 1. Caracter fin; 2. Calitate superioară; 3. fig. Spirit profund de percepere a realităţii; şlif. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: delicatețe, distincție, rafinament, rafinare, subtilitate, sensibilitate. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finesse (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finet
FINET, fineturi, substantiv neutru 1. Ţesătură uşoară şi moale de bumbac, puţin scămoşată, folosită pentru confecţionarea lenjeriei; 2. la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finette (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fine
FINE, substantiv neutru: (livr.) Parte cu care se termină sau se încheie ceva; punct terminal. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: capăt, sfârșit, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârșit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: fine; limba franceză: fin (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finanță
FINANȚĂ, finanțe, substantiv feminin plural 1. Totalitate a mijloacelor băneşti de care dispune un stat; 2. Ramură a ştiinţei economice care se ocupă cu studiul circulaţiei banilor în cadrul unui stat; 3. fam. Resursele băneşti individuale. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: finances; limba italiană: finanza (DEX ‘09).
Cum se pronunță: finanțator
FINANȚATOR, finanțatori, substantiv masculin: rar Persoană sau întreprindere care finanţează pe cineva sau ceva. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: a finanţa + suf. -tor (DEX ‘09).
