I

A IMPORTA, import, verb. Înseamnă: 1. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb; 2. A prezenta importanță, interes pentru cineva. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a conta, a interesa (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Importer (DEX ’09).

IMPOTENȚĂ, substantiv feminin. Înseamnă: Lipsă de vigoare; neputință; (prin specializare) Stare (patologică) a unui bărbat inapot pentru săvârșirea actului sexual. Sursa: DEX ’09 Sinonime: emasculație, neputință (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impotence; limba latină: impotentia (DEX ’09).

IMPOTENT, -Ă, impotenți, -te, adjectiv. Înseamnă: Lipsit de vigoare; neputincios. Sursa: DEX ’09 Sinonime: neputincios, incapabil, necapabil, prăpădit, slăbănog (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impotent; limba latină: impotens, -ntis (DEX ’09).

IMPOSTURĂ, imposturi, substantiv feminin. Înseamnă: Acțiune, faptă de impostor, șarlatanie, înșelătorie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: escrocherie (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imposture; limba latină: impostura (DEX ’09).

IMPONDERABILITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Caracterul sau starea unui corp a cărui greutate se reduce datorită ieșirii sale din câmpul gravitației terestre sau se anulează datorită intervenției unei forțe de sens contrar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impondérabilité (DEX ’09).

IMPONDERABIL, -Ă, imponderabili, -e, adjectiv. Înseamnă: Care nu are greutate; care se află în stare de imponderabilitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: imperceptibil, insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, nesimțit, subtil (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impondérable (DEX ’09).

IMPOLITEȚE, impoliteți, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Lipsă de politețe; 2. Faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mitocănie (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impolitesse (DEX ’09).

IMPLUVIU, impluvii, substantiv neutru. Înseamnă: Bazin amenajat în atriumul locuințelor romane, în care era colectată apa de ploaie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: Impluvium (DEX ’09).

IMPLOZIV, -Ă, implozivi, -ve, adjectiv. Înseamnă: (Lingv.) Care se referă la implozie, relativ la implozie, articulat prin implozie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Implosif (DEX ’09).

IMPLOZIE, implozii, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spațiu închis fără aer, când pereții acestuia sunt distruși; 2. (Lingv.) Prima fază a articulării unei consoane ocluzive, care constă în închiderea totală a organului fonator; 3. Prăbușire gravitațională a unei stele, însoțită de eliberarea unei mari cantități […]