IMPLORAȚIE, implorații, substantiv feminin. Înseamnă: (rar) Implorare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: implorare (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imploration (DEX ’09).
I
Cum se pronunță: implorator
IMPLORATOR, -OARE, imploratori, -oare, adjectiv. Înseamnă: Care imploră; care exprimă implorarea Sursa: DEX ’09 Sinonime: rugător, rugat (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Implorateur (DEX ’09).
Cum se pronunță: implorare
IMPLORARE, implorări, substantiv feminin. Înseamnă: Acțiunea de a implora și rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: implorație, rugăminte, cerere insistentă, fierbinte, disperată (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din varianta : a implora (DEX ’09).
Cum se pronunță: implantare
IMPLANTARE, implantări, substantiv feminin. Înseamnă: Acțiunea de a implanta și rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: a implanta (DEX ’09).
Cum se pronunță: implant
IMPLANT, implanturi, substantiv neutru. Înseamnă: (Med) Material natural sau artificial implantat în organism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Implant (DEX ’09).
Cum se pronunță: implacabilitate
IMPLACABILITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Însușirea de a fi implacabil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: implacabilité (DEX ’09).
Cum se pronunță: implacabil
IMPLACABIL, -Ă, implacabili, -e, adjectiv. Înseamnă: Care nu poate fi înduplecat, atenuat; îmblânzit; neîndurător; inexorabil. Sursa: DEX ’09 Sinonime: crud (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: implacable; limba latină: implacabilis (DEX ’09).
Cum se pronunță: impiu
IMPIU, –IE, impii, adjectiv. Înseamnă: Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: impius; limba franceză: impie (DEX ’09).
Cum se pronunță: impietate
IMPIETATE, impietăți, substantiv feminin. Înseamnă: Lipsa de respect față de ceva considerat sfânt. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sacrilegiu (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impiété; limba latină: impietas, -atis (DEX ’09).
Cum se pronunță: impiegat
IMPIEGAT, -Ă, impiegați, -te, substantiv (masculin și feminin). Înseamnă: 1. Persoană care organizează și controlează mișcarea trenurilor într-o gară; 2. (Ieșit din uz) Funcționar de stat de grad inferior. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (ieșit din uz) amploiat (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: impiegato (DEX ’09).
