I

IMITAȚIE, imitații, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Obiect copiat după un model; copie; 2. Reluare, repetare a unei teme sau a unui motiv muzical pe diferite trepte de înălțime; canon. Sursa: DEX ’09 Sinonime: 1. imitare; 2. copie; pastișă; 3. canon (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imitation; limba latină: imitatio, -onis (DEX […]

IMITATOR, -OARE, imitatori, -oare, substantiv masculin. Înseamnă: Persoană care imită pe cineva sau ceva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imitateur (DEX ’09).

IMITATIV, -Ă, imitativi, -e, adjectiv. Înseamnă: Care imită (sunete). Sursa: DEX ’09 Sinonime: onomatopeic (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imitatif; limba latină: imitativus (DEX ’09).

IMITARE, imitări, substantiv feminin. Înseamnă: Acțiunea de a imita și rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: 1. a (se) pildui;  2. v. mima. 3. a copia, (depr.) a pastișa (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: a imita (DEX ’09).

IMITABIL, -Ă, imitabili, -e, adjectiv. Înseamnă: Care poate fi imitat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imitable; limba latină: imitabilis (DEX ’09).

IMISCIBILITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Calitatea de a fi imiscibil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: immiscibilité (DEX ’09).

IMISCIBIL, -Ă, imiscibili, -e, adjectiv. Înseamnă: Care nu poate fi amestecat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:  immiscible (DEX ’09).

IMINEU, iminei, substantiv masculin. Înseamnă: Pantofi cu vârful ascuțit, purtați în trecut de jarani; pantofi de modă turcească, cu căputa înconjurând călcâiul, făcuți din marochin și purtați în trecut de boieri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: yemeni (DEX ’09).

IMINENȚĂ, substantiv feminin. Înseamnă: Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente. Sursa: DEX ’09 Sinonime: inevitabilitate (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imminence; limba latină: imminentia (DEX ’09).  

IMINENT, -Ă, iminenți, -te, adjectiv. Înseamnă: Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita). Sursa: DEX ’09 Sinonime: inevitabil, ineluctabil (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imminent; limba latină: imminens, -ntis (DEX ’09).