IHTIOLOGIC, -CĂ, ihtiologici, -ce, adjectiv. Înseamnă: Care ţine de ihtiologie; propriu ihtiologiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ichtyologique (DEX ’09).
I
Cum se pronunță: ihtiol
IHTIOL, substantiv neutru. Înseamnă: Substanţă uleioasă sulfuroasă, obţinută prin distilarea unor şisturi ce conţin resturi de peşte. De asemenea, este un produs folosit în medicină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ichtyol (DEX ’09).
Cum se pronunță: ihtiologie
IHTIOLOGIE, substantiv feminin. Înseamnă: Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul peştilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ichtyologie (DEX ’09).
Cum se pronunță: ihtiofaună
IHTIOFAUNĂ, substantiv feminin. Înseamnă: Totalitate a speciilor de peşti dintr-o zonă sau de pe intregul glob pământesc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ichtyofaune (DEX ’09).
Cum se pronunță: ihtiofag
IHTIOFAG, -GĂ, ihtiofagi, -ge, adjectiv. Înseamnă: (despre animale și păsări) Care se hrănește cu pește. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Ichtyophage (DEX ’09).
Cum se pronunță: iguană
IGUANĂ, iguane, substantiv feminin. Înseamnă: Reptilă asemănătoare cu o şopârlă mare, cu pielea viu colorată, care trăieşte în America de Sud. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: Iguana; limba franceză: iguane (DEX ’09).
Cum se pronunță: igrasios
IGRASIOS, -OASĂ, igrasioși, -oase, adjectiv. Înseamnă: (despre locuințe, pereți, ziduri etc.) Care are igrasie; umed. Sursa: DEX ’09 Sinonime: umed, mucegăit (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: igrasie+ -os (DEX ’09).
Cum se pronunță: igrasie
IGRASIE, substantiv feminin. Înseamnă: Umezeală persistentă a pereţilor unei clădiri, datorată reţinerii apei în porii materialelor din care sunt construiţi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: umezeală, mucegăială, reveneală (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: igrasia (DEX ’09).
Cum se pronunță: ignoranță
IGNORANȚĂ, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Stare de ignorant; lipsă de cunoştinţe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetenţă; neştiinţă; 2. Lipsă de instruire şi de cultură generală; incultură. Sursa: DEX ’09 Sinonime: incultură (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ignorance; limba latină: ignorantia (DEX ’09).
Cum se pronunță: ignorant
IGNORANT, -Ă, ignoranți, -te, substantiv (masculin și feminin) și adjectiv . Înseamnă: 1. (despre persoane) Care vădeşte lipsă de cunoştinţe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetent, necompetent; neştiutor; ignar; 2. Care nu este cult; lipsit de instruire şi de cultură elementară; incult. Sursa: DEX ’09 Sinonime: incult, incapabil, necunoscător (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit […]
