IGNOMINIE, ignominii, substantiv feminin. Înseamnă: Faptă de om josnic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: infamie, ticăloșie, mârșăvie (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ignominie; limba latină: ignominia (DEX ’09).
I
Cum se pronunță: ignobil
IGNOBIL, -Ă, ignobili, -e, adjectiv. Înseamnă: (despre persoane) Care este lipsit de scrupule; în stare să săvârşească fapte nedemne. Sursa: DEX ’09 Sinonime: nemernic, ticălos, mârșav, infam (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ignoble (DEX ’09).
Cum se pronunță: ignipunctură
IGNIPUNCTURĂ, substantiv feminin. Înseamnă: Aplicare a unor puncte de foc pe un ţesut cu ajutorul cauterului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ignipuncture (DEX ’09).
Cum se pronunță: ignifug
IGNIFUG, -GĂ, ignifugi, -ge, adjectiv. Înseamnă: (despre materiale, substanţe) Care este neinflamabil; care se aprinde greu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Ignifuge (DEX ’09).
Cum se pronunță: ignat
IGNAT, substantiv masculin. Înseamnă: Denumire dată zilei de douăzeci decembrie, când la ţară se taie porcii (în vederea petrecerii sărbătorilor de iarnă). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă (veche): Ignatije (DEX ’09).
Cum se pronunță: ignar
IGNAR, -Ă, ignari, -e, adjectiv. Înseamnă: (despre persoane) Care vădeşte lipsă de cunoştinţe sau de practică întrun anumit domeniu; ignorant; incompetent. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ignare (DEX ’09).
Cum se pronunță: igliță
IGLIȚĂ, iglițe, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Unealta de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; croşetă; cârlig; 2. Unealtă de lemn sau de metal, de forma unui ac lung, scobită la un capăt, care serveşte la împletirea plaselor şi a fileurilor; navetă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: croșetă, andrea (Sursa: Sinonime 2002). […]
Cum se pronunță: igienist
IGIENIST, -STĂ, igieniști, -ste, substantiv (masculin și feminin) și adjectiv. Înseamnă: Medic specializat în igienă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hygiéniste (DEX ’09).
Cum se pronunță: igienic
IGIENIC, -CĂ, igienici, -ce, adjectiv. Înseamnă: 1. Care ţine de igienă; propriu igienei; 2. Care corespunde cerinţelor prevăzute de igienă; care este în conformitate cu regulile de igienă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: higiénique (DEX ’09).
Cum se pronunță: igienă
IGIENĂ, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Ramură a ştiinţei medicale care studiază mijloacele de ocrotire a sănătăţii omului şi de prevenire a bolilor; 2. Ansamblul principiilor şi măsurilor practice de păstrare a sănătăţii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hygiène (DEX ’09).
