I

ICONOCLASM, substantiv neutru. Înseamnă: (în Imperiul Bizantin) Mişcare socială, politică şi religioasă din sec. VIII-IX, îndreptată împotriva aristocraţiei laice şi ecleziastice, sub forma luptei contra cultului icoanelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: iconoclasme (DEX ’09).

ICONAR, iconari, substantiv masculin. Înseamnă: 1. Persoană care pictează icoane; 2. Vânzător de icoane. Sursa: DEX ’09 Etimologie: icoană+ -ar (DEX ’09).

ICOANĂ, icoane, susbtantiv feminin. Înseamnă: 1. Obiect de cult ce reprezintă un tablou cu chipuri de sfinţi sau cu scene din Biblie; 2. fig. Reprezentare plastică a unei fiinţe, a unui obiect sau a unui tablou din realitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: imagine, înfățișare, reprezentare, viziune, semn (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]

ICONIC, -CĂ, iconici, -ce, adjectiv. Înseamnă: Care ține de imagine; propriu imaginii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: iconique; limba germană: ikonisch (DEX ’09).

ICNET, icnete, substantiv neutru. Înseamnă: Sunet scurt și adânc produs în urma unui efort fizic depus sau a unei dureri neașteptate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: icnire (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: a icni+ -et (DEX ’09).

A ICNI, icnesc, verb. Înseamnă: 1. (despre persoane) A scoate un sunet scurt și adânc, provocat de un efort fizic puternic sau de o durere neașteptată; a produce icnete; 2. A scoate involuntar un sunet scurt, nearticulat, cauzat de contracția bruscă a diafragmei; a produce sughițuri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a hâcâi (Sursa: Sinonime 2002). […]

ICTER, ictere, substantiv neutru. Înseamnă: Stare patologică constând în acumularea excesivă a fierii în sânge şi a depunerii ei în ţesuturi, manifestată, mai ales, prin coloraţia galbenă a pielii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: gălbinare, hepatită, gălbeneală (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ictere; limba latină: icterus (DEX ’09).

ICRĂ, icre, substantiv feminin. Înseamnă: 1. (mai ales la plural) Oușoare pe care le depun unele animale acvatice, în special peștii; 2. (popular) Partea moale a pulpei piciorului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: pulpă (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă (veche): ikra (DEX ’09).

IDEALIZANT, -TĂ, idealizanți, -te, adjectiv. Înseamnă: Care idealizează. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: idéalisant (DEX ’09).

IDEALIST, -STĂ, idealiști, -ste, substantiv masculin și feminin. Înseamnă: 1. Adept al idealismului; 2. Persoană care tinde spre un ideal; 3. Om lipsit de spirit practic, de simțul realității. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: idealistus; limba franceză: idéaliste (DEX ’09).