J

JURISCONSULT, jurisconsulți: substantiv masculin, care înseamnă: 1) Specialist în drept care dă consultații juridice. 2) Jurist angajat de o instituție pentru a o susține în fața justiției. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: jurisconsultus și din limba franceză: jurisconsulte

JURIDIC, juridică/ juridici, juridice: adjectiv, care înseamnă: 1) Care ține de drept sau de legi; propriu dreptului sau legilor. • Persoană juridică = instituție sau întreprindere care este recunoscută de lege ca subiect cu drepturi și obligații. 2) Care se face în fața justitiei. Acțiune juridică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: […]

JURATOR, jurătoare / jurători, jurătoare: substantiv feminin și masculin, care înseamnă: Persoană care depune mărturie sub un jurământ în fața unei instanțe judiciare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: a jura + suf. ~ător

JURASIC I, jurasic: substantiv neutru, care înseamnă: Perioadă secunda a erei mezozoice. 2) Depunere minerală din această perioadă. Sursa: DEX ’09 JURASIC UI, jurasică / jurasici, jurasice: adjectiv, care înseamnă: Care ține de perioada secundă a mezozoicului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: jurasique

JURĂMÂNT, jurăminte: substantiv neutru, care înseamnă: 1) Promisiune solemnă făcută de cineva, de regulă în public, printr-o formulă fixă (cu invocarea divinității sau a unei valori morale recunoscute). 2) Angajament solemn față de stat sau de popor, pronunțat de o persoană în public, într-o formulă fixă. 3) Promisiune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]

JUR I, juri: substantiv masculin, care înseamnă: Curte cu juri = organ de jurisdicție, în componența căruia intrau jurații. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: jury JUR II, jururi: substantiv neutru, care înseamnă: Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva. • În (sau prin) jur = în apropiere; în preajmă; […]

JUPUITURĂ, jupuituri: substantiv feminin, care înseamnă: 1) Loc de pe care a fost jupuiată pielea. 2) Rană provocată prin jupuirea pielii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: a jupui + suf. ~tură

JUPON, jupoane: substantiv neutru, care înseamnă: Fustă (scrobită) care se îmbracă pe sub rochie pentru a o menține înfoiată.Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: jupon

JUPÂNIȚĂ, jupânițe: substantiv feminin, care înseamnă: Fiică a jupânului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: jupân + suf. ~iță

JUPÂNEASĂ, jupânese: substantiv feminin, care înseamnă: 1) Soție a jupânului. 2) Îngrijitoare într-o casă particulară. 3) Femeie de la oraș; orășeancă; târgoveață. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: jupân + suf. ~easă