Cum se pronunță: jupan

JUPAN, jupani: substantiv masculin, care înseamnă: (în evul mediu în Țara Românească și în Moldova) 1) Titlu acordat celor mai de seamă boieri și dregători. 2) Persoană care avea acest titlu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: županu

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: jupân

JUPÂN, jupâni: substantiv masculin, care înseamnă: 1) (folosit ca termen de adresare politicoasă față de persoane care dețin o anumită demnitate sau funcție) Reprezentant al claselor avute. 2) Proprietar al unei întreprinderi considerat în raport cu salariații săi; patron. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt de origini necunoscute.

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: jupă

JUPĂ, jupe: substantiv feminin, care înseamnă: Piesă vestimentară femeiască care acoperă corpul de la talie în jos; fustă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: jupe

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: juntă

JUNTĂ, junte (pronunție: huntă, hunte): substantiv feminin, care înseamnă: 1) (mai ales în țările latino-americane și în Spania) Guvern instalat în urma unei rebeliuni militare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba spaniolă: junta

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se jura

A SE JURA, mă jur: verb intranzitiv, care înseamnă: 1) A se angaja prin jurământ; a jurui. 2) A se lega prin jurământ pentru a confirma unele afirmații; a se afurisi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: jurare

Vezi mai multe →

Cum se pronunță: a jura

A JURA, jur: verb tranzitiv, care înseamnă: 1) A promite prin jurământ. a jura fidelitate. 2) (probitatea unor depoziții, mărturii) A confirma la judecată prin juramânt. 3) pop. (despre persoane) A ruga cu multă stăruință; a implora; a conjura. 2. verb intranz. A presta un jurământ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a jupui

A JUPUI, jupoi: verb tranzitiv, care înseamnă: 1) (despre animale moarte) A curăța de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (despre arbori, plante) A curăța de coaja; a coji. 3) fig. (despre persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]

Vezi cum se pronunță →