JILAV, jilavă (~i, ~e): adjectiv, care înseamnă: Care conține o cantitate abia simțită de apă sau de alt lichid; pătruns de umezeală; reavăn; umed. Pamânt jilav. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: zilav
J
Cum se pronunță: juxtapunere
JUXTAPUNERE, juxtapuneri: substantiv feminin, care înseamnă: (lingvistic) Procedeu de legătură între propoziții independente sintactic (dar corelate semantic), constând în simpla lor alăturare, fără conjuncție; parataxă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: juxtaposer
Cum se pronunță: juxtalineară
JUXTALINEARĂ, juxtalineare: adjectiv, care înseamnă: Traducere juxtalineară = traducere făcută cuvânt cu cuvânt și cu reproducerea paralelă a textului original. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: juxtalinéaire
Cum se pronunță: juxtă
JUXTĂ, juxte: substantiv feminin, care înseamnă: Traducere juxtalineară a textelor grecești sau latinești. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: juxta
Cum se pronunță: juvenil
JUVENIL, juvenilă / juvenili, juvenile: adjectiv, care înseamnă: 1) Care este caracteristic pentru tineri; propriu tinerilor; tineresc. 2): Apă juvenilă = apă provenită din condensarea subterană a vaporilor rezultați din procesele la care e supusă magma. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: juvénile și limba latină: juvenilis
Cum se pronunță: juvelnic
JUVELNIC, juvelnice: substantiv neutru, care înseamnă: 1) Unealtă de pescuit în formă de coș sau de sac, confecționată din plasă sau din nuiele. 2) Construcție în formă de îngrăditură (din scânduri, nuiele etc.), făcută în apă pentru a păstra viu peștele prins. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt cu origini necunoscute.
Cum se pronunță: juvăț
JUVĂȚ, juvețe: substantiv neutru, care înseamnă: Ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laț. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: žyvec
Cum se pronunță: jigărit
JIGĂRIT, jigărită ; jigăriți: adjectiv, care înseamnă: Care este lipsit de vlagă; slab. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: szigar
Cum se pronunță: a se jigări
A SE JIGĂRI, mă jigăresc: verb intranzitiv, care înseamnă: fam. A slăbi foarte mult (mai ales din cauza unei boli); a-și pierde vlaga; a se sfriji. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit de la cuvântul jigărit.
Cum se pronunță: jigăraie
JIGĂRAIE, jigărăi: substantiv feminin, care înseamnă: 1) Boală a animalelor, mai ales a câinilor, manifestată prin inflamarea faringelui și prin tuse. 2) fam. Câine jigărit, care trezeste milă și repulsie; jigodie; potaie; javră; cotârlă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: a jigări + suf. ~aie
