J

A JINTUI, jintuiesc: verb tranzitiv, care înseamnă: (casul) A stoarce pentru a separa de zerul rămas după strecurat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt cu origini necunoscute.

JINTIȚĂ, jintiță: substantiv feminin, care înseamnă: Urdă nestrecurată, amestecată cu zer, rămasă pe fundul vasului după scoaterea acesteia prin fierbere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt cu origini necunoscute.

A JINDUI, jinduiesc: verb, care înseamnă: 1. tranz. A dori, a vrea foarte mult; a râvni; a pofti. 2. intranz. A avea jind; a pretinde să acapareze ceva străin; a râvni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: žendati

JIND, jind: substantiv neutru, care înseamnă: Dorință puternică de a avea ceva greu de obținut; râvnire. • A privi (sau a se uita) cu jind = a privi (sau a se uita) la ceva cu dorință mare și regret. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: žendati

JIMBLĂ, jimble: substantiv feminin, care înseamnă: Pâine din faină albă, de obicei de o formă lunguiață; franzelă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: gener

JIMBAT, jimbată; jimbați: adjectiv, care înseamnă: Căruia i se văd dinții din cauza unui defect. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: zobu

A SE JIMBA, mă jimbez: verb intranzitiv, care înseamnă: pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând întrun fel nefiresc; a rânji. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din cuvântul jimbat.

A JIMBA, jimbez: verb tranzitiv, care înseamnă: pop. A face să jimbeze. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din cuvântul jimbat.

JILȚ, jilțuri: substantiv neutru, care înseamnă: Scaun cu spătar înalt (și cu brațe); jeț. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Sitz ; din limba săsească: Sätz

JILIP, jilipuri: substantiv neutru, care înseamnă: Construcție în formă de jgheab pe care se scot, prin alunecare, buștenii din pădure. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: szilip