laminator, laminatori, laminatoare, laminatoare substantiv feminin și masculin, 1. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare. Sursa: DEX ’09 sinonime: laminorist etimologie: Lamina + -tor.
L
Cum se pronunță: laminat
laminat, laminată, laminați, adjectiv 1. Care a fost supus operației de laminare. Sursa: DEX ’09 etimologie: vezi lamina
Cum se pronunță: laminat
laminat, laminate, substantiv neutru, 1. (numai) singular Laminare. Sursa: DEX ’09 sinonime: laminare etimologie: vezi lamina
Cum se pronunță: laminaria
laminaria, laminarii, substantiv feminin, 1. Gen de algă marină brună care crește în mările reci, folosită în farmacie, în medicină și ca îngrășământ organic (Laminaria); plantă care face parte din acest gen. Sursa: DEX ’09 etimologie: cuvânt limba latină
Cum se pronunță: laminare
laminare, laminări, substantiv feminin, 1. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminat. sinonime: laminaj laminat 2. Metodă de restaurare prin placarea ambelor părți ale unei file-document cu folii sintetice transparente. Sursa: DEX ’09 etimologie: vezi lamina
Cum se pronunță: laminar
laminar, laminară, laminari, adjectiv, 1. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. 1.1. Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. Sursa: DEX ’09 etimologie: limba franceză laminaire
Cum se pronunță: laminaj
laminaj, substantiv neutru, 1. Indice care caracterizează gradul de subțiere prin laminare a unei înșiruiri de fibre textile. 2. Laminare. Sursa: DEX ’09 sinonime: laminare etimologie: limba franceză laminage
Cum se pronunță: a lamina
lamina, laminez, verb, 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. Sursa: DEX ’09 etimologie: limba franceză laminer
Cum se pronunță: lamento
lamento, lamentouri, substantiv neutru 1. Piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, cu caracter de tânguire. 2. livresc (la) plural Plânsete, gemete. Sursa: DEX ’09 sinonime: jale jeluire lamentație etimologie: limba italiană lamento
Cum se pronunță: lamentație
lamentație, , lamentații, substantiv feminin, 1. Lamentare, văitat. Sursa: DEX ’09 sinonime: lamentare văitat etimologie: limba franceză lamentation limba latină lamentatio
