lacrimal, -ă, lacrimali, adjectiv, 1. Care se referă la lacrimi. 1.1. Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezește ochiul. 1.2. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. sursa: DEX ’09 etimologie: limba franceză lacrymal silabație: la-cri-mal
L
Cum se pronunță: lacrima-Christi
lacrima-Christi, substantiv neutru, invariabil, 1. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. sursa: DEX ’09 etimologie: cuvânt limba latină silabație: la-cri-ma Chris-ti
Cum se pronunță: lacrămă
lacrămă, substantiv feminin, vezi lacrimă sursa: DEX ’09 silabație: la-cră-mă
Cum se pronunță: lacră
lacră, substantiv feminin, vezi raclă sursa: DEX ’09 silabație: la-cră
Cum se pronunță: laconism
laconism, substantiv neutru, 1. Însușirea de a fi laconic; exprimare laconică. sursa: DEX ’09 sinonime: concizie etimologie: limba franceză laconisme silabație: la-co-nism
Cum se pornunță: laconic
laconic, -ă, laconici, adjectiv, 1. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte. sursa: DEX ’09 sinonime: concis, lapidar, scurt, succint antonime: prolix etimologie: limba franceză laconique silabație: la-co-nic
Cum se pronunță: lacom
lacom, -ă, lacomi, adjectiv, 1. adesea adverbial Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult. sursa: DEX ’09 sinonime: mâncăcios, mâncău, nesătul, nesățios sinonime: avid doritor dornic hrăpăreț nesățios etimologie: limba slavă (veche) lakomŭ silabație: la-com
Cum se pronunță: lacheu
lacheu, lachei, substantiv masculin, 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea. sursa: DEX ’09 sinonime: fecior, valet sinonime: slugoi etimologie: limba franceză laquais
Cum se pronunță: lacherdă
lacherdă, lacherde, substantiv feminin, 1. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare și afumare, este conservată în ulei. sinonime: pălămidă sursa: DEX ’09 etimologie: limba neogreacă lakérda silabație: la-cher-dă
Cum se pronunță: lacertilian
lacertilian, lacertilieni substantiv masculin, 1. (la) plural Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi cornoși. sursa: DEX ’09 sinonime: saurian etimologie: limba franceză lacertilien silabație: la-cer-ti-li-an

