A OBĂDA, obădez, vb. I. Tranz. (Reg.) A monta in obezi spitele unei roți. Sursa: DEX 09
O
Cum se pronunță: oară
OARĂ, ori, sun (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. Sursa: DEX 09
Cum se pronunță: opoziție
OPOZIȚIE, opoziții, substantiv feminin – 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. 2. Împotrivire, opunere, rezistență. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: opposition. (DEX ’09)
Cum se pronunță: oximoron
OXIMORON, oximoroane, substantiv neutru: Figură de stil constând în exprimarea unei ironii sau a unui adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: oxymoron (DEX ’09).
Cum se pronunță: ospitalier
OSPITALIER, ospitalieră, adjectiv – Care primește bucuros oaspeți; care este amabil, primitor cu oaspeții. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hospitalier. (DEX ’09)
Cum se pronunță: ortografie
ORTOGRAFIE, ortografii, substantiv feminin – Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: orthographia. (DEX ’09)
Cum se pronunță: onorific
ONORIFIC, onorifică, adjectiv – 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: honorifique. (DEX ’09)
Cum se pronunță: onomatopee
ONOMATOPEE, onomatopee, substantiv feminin – Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită sunete, zgomote etc. din natură; cuvânt imitativ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: onomatopée. (DEX ’09)
Cum se pronunță: o
O, o: interjecție, care: (1) se folosește, prelungit, pentru a exprima mirare, bucurie, întristare, surprindere, revoltă, nemulțumire etc. 2) se folosește în invocații și apostrofare, sporindu-le intensitatea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvântul este o omonatopee.
Cum se pronunță: oală
OALĂ, oale: substantiv feminin, care înseamnă: 1) Vas de bucătărie (din lut ars, de metal, de faianță etc.) folosit pentru gătitul sau pentru păstrarea mâncării. • S-a facut (sau este) oalee și urcioare (sau ulcele) = a murit de mult timp. A plăti oalele sparte = a răspunde pentru faptele săvârșite de alții. Sursa: DEX […]
