PAPILAR, papilară (~i, ~e), anat. – Care are papile; cu papile. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “papillaire”
P
Cum se pronunță: papilă
PAPILĂ, papile, substantiv feminin – 1. Mică proeminență pe suprafața pielii, a unor mucoase sau a unor organe. 2. Mică ridicătură formată din celule epidermice pe suprafața organelor unei plante. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “papilla” si din limba franceză “papille”
Cum se pronunță: papetărie
PAPETĂRIE, papetării, substantiv feminin – Magazin (sau raion al unui magazin) unde se vând articole de scris (caiete, hârtie, tocuri etc.). Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “papeterie”
Cum se pronunță: papetar
PAPETAR, papetară (~i, ~e), adjectiv – (despre unele materiale) Care se întrebuințează la fabricarea hârtiei. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: din “papetărie”
Cum se pronunță: paparugă
PAPARUGĂ, paparugi, substantiv feminin – reg. Insectă mică având corp emisferic și aripi roșii cu (șapte) puncte negre; buburuză. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută
Cu se pronunță: paparudă
PAPARUDĂ, paparude, substantiv feminin – 1. la pl. Străvechi dans ritual de invocare a ploii, însoțit de cântece, și executat de o fată sau de o femeie împodobită cu verdeață. 2. Melodie după care se execută acest dans. 3. Fată sau femeie care execută acest dans. 4. mit. Personaj închipuit ca o femeie îmbrăcată în […]
Cum se pronunță: papară
PAPARĂ, păpări, substantiv feminin – Fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză și opărite (cu apă sau cu lapte). * A mânca ~ a lua bătaie. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba bulgară “popara”
Cum se pronunță: papă
1. PAPĂ, substantiv feminin – (în limbajul copiilor mici sau al maturilor când vorbesc cu copiii mici) Ceea ce se mănâncă; mâncare. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “pappa” 2. PAPĂ, papi, substantiv masculin – Șef suprem al bisericii catolice și al Vaticanului. (G.-D. papei) Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din […]
Cum se pronunță: papirus
PAPIRUS, papirusuri, substantiv neutru – 1. Plantă erbacee acvatică a cărei tulpină servește la împletirea coșurilor și la fabricarea foilor de scris. 2. Hârtie de scris obținută în antichitate din tulpina acestei plante. 3. Manuscris vechi realizat pe astfel de hârtie. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză și din limba latină “papyrus”
Cum se pronunță: papirologie
PAPIROLOGIE, substantiv feminin – Compartiment al istoriei care se ocupă cu studiul papirusurilor. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “papyrologie”
