PAPAL, papală (~i, ~e), adjectiv – 1. Care este caracteristic pentru papa de la Roma; propriu papei de la Roma; pontifical. Veșminte ~e. Stemă ~ă. 2. Care ține de catolicism; propriu catolicismului. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “papal”
P
Cum se pronunță: papagalicește
PAPAGALICEȘTE, adverb – 1. În felul papagalilor; ca papagalii. 2. În mod automat; mecanic. Sursă: NODEX (2002) Etimologie; cuvânt format din “papagal” + sufixul “~ește”
Cum se pronunță: papagalicesc
PAPAGALICESC, papagalicească (~ești), adjectiv – 1. Care este caracteristic pentru papagali; de papagal. 2. fig. Care este imitat în mod mecanic, ca de papagal; lipsit de originalitate. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt format din “papagal” + sufixul “~icesc”
Cum se pronunță: papanaș
PAPANAȘ, papanași, substantiv masculin – Preparat culinar în formă de cocoloș sau de turtișoară, făcut din brânză de vacă amestecată cu ouă si făină (sau griș) și fiert în apă sau prăjit în grăsime. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cf. “papă”
Cum se pronunță: papagal
PAPAGAL, papagali, substantiv masculin – 1. Pasăre exotică de talie medie sau mică, cu cioc încovoiat, cu penaj divers și viu colorat, care, fiind dresată, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. * ~țigănesc stancă mică; stăncuță. ~ de-brazi pasăre de talie mică, cu cioc scurt, încovoiat, cu penaj brun, având vârfurile cozii dispuse ca lamele […]
Cum se pronunță: papa
PAPA, substantiv masculin – rar (și cuvânt de adresare a copiilor către tată) Bărbat în raport cu copiii săi; tată. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “papa”
Cum se pronunță: pap
PAP, papuri, substantiv neutru – 1. Clei special folosit, mai ales, în industria încălțămintei. 2. Clei preparat în condiții casnice din făină și apă; cocă. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba germană “Papp”
Cum se pronunță: paos
PAOS, substantiv neutru – (în ritualul creștinilor) Pomană, de obicei, din colaci și vin, făcută la înmormântări si parastase. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “pausum”
Cum se pronunță: pantomimic
PANTOMIMIC, pantomimică, (~ci, ~ce), adjectiv – Care ține de pantomimă; propriu pantomimei. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “pantomimique”
Cum se pronunță: pantomimă
PANTOMIMĂ, pantomime, substantiv feminin – 1. Reprezentație teatrală în care acțiunea dramatică și imaginile artistice sunt exprimate numai prin gesturi și mimică. 2. Artă de exprimare a ideilor și sentimentelor prin gesturi de mimică. 3. fig. Atitudine afectată și ridicolă. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “pantomime” și din limba germană “Pantomime”
