PALINGENEZĂ, substantiv feminin – 1. geol. Proces de formare a magmei prin topirea unei roci preexistente. 2. paleont. Fenomen constând în apariția în procesul dezvoltării unor indivizi a unor trăsături dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “palingénese”
P
Cum se pronunță: palinodic
PALINODIC, palinodică (~ci, ~ce), adjectiv – Care ține de palinodie; propriu palinodiei. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “palinodique”
Cum se pronunță: palinodie
PALINODIE, palinodii, substantiv feminin – Scriere sau cuvântare în care autorul își retrage părerile expuse anterior. (G.-D. palinodiei) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “palinodie”
Cum se pronunță: a palisa
A PALISA, palisez, verb tranzitiv – (ramurile pomilor fructiferi) A lega de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da o anumită formă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “palisser”
Cum se pronunță: palisadă
PALISADĂ, palisade, substantiv feminin – Construcție primitivă de fortificație, făcută din trunchiuri de copaci, așezate orizontal, sau din pari groși, bătuți în pământ și legați între ei; palancă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “palissade”
Cum se pronunță: palisandru
PALISANDRU, palisandri, substantiv masculin – 1. Arbore exotic cu lemn aromat, tare și greu, de culoare violetă, cu nuanțe negre și galbene, folosit la confecționarea mobilei scumpe și a unor instrumente muzicale. 2. Lemnul acestui arbore. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “palissandre”
Cum se pronunță: palmac
PALMAC, palmace, substantiv neutru – (în trecut) Unitate de măsură a lungimii (egală cu aproximativ 1/8 de palmă). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba turcă “parmak”
Cum se pronunță: palmar
PALMAR, palmară (~i, ~e), adjectiv – Care ține de palmă; propriu palmei. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cf. fr. “palmaire”
Cum se pronunță: poprire
POPRIRE, popriri substantiv feminin 1. popular Acțiunea de a popri și rezultând ei. 2. Interzicere, oprire, reținere, împiedicare. DLRLC sinonime: interzicere oprire reținere împiedicare 3. științe juridice Măsură dispusă de o instanță judecătorească de indisponibilizare a unor sume de bani ori a unor produse datorate debitorului de către o persoană, urmând ca ele să servească […]
Cum se pronunță: palavragiu
PALAVRAGIU, palavragii – substantiv masculin – Persoană căreia îi place să pălăvrăgească; flecar. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba turcă “palavraci”
