P

PARATAXĂ, parataxe, substantiv feminin – lingv. (în opoziție cu hipotaxă) Procedeu de exprimare a raporturilor sintactice între propoziții fără jonctive; juxtapunere. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “parataxe”

PARAZITOLOGIE, substantiv feminin – Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul organismelor parazite. Sursă: NODEX 2002 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “parasitologie”

PARAZITOLOG, parazitologi, substantiv masculin – Specialist în parazitologie. Sursă: NODEX 2002 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “parasitologue”

PARAZITISM, substantiv neutru – 1. Mod de viață a unui organism parazit. 2. Stare a unei persoane sau a unui grup social care duce o viață de parazit. Sursă: NODEX 2002 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “parasitisme”

PARAZITAR, parazitară (~i, ~e) – adjectiv – 1. Care este caracteristic pentru paraziți; de parazit. 2. Care este provocat de un parazit. Boală ~ă. 3. fig. Care nu are nici un rost; de prisos; inutil. Cuvânt ~. Sursă: NODEX 2002 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “parasitaire”

1. PARAZIT, parazită (~ți, ~te), și substantival – 1. (despre organisme vegetale și animale) Care are drept sursă de hrană un alt organism. Insectă ~tă. Ciupercă ~tă. 2. fig. (despre persoane sau grupuri sociale) Care nu lucrează, trăind din munca altora. Sursă: NODEX 2002 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “parasitus”, din limba germană “Parasit” […]

PARATIFIC, paratifică (~ci, ~ce), adjectiv – 1. Care ține de paratifos; propriu paratifosului. 2. Care provoacă paratifosul. 3. și substantival Care suferă de paratifos. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paratyphique”

A PARAZITA, parazitez, verb intranzitiv – 1. (despre organisme animale) A trăi pe un alt organism animal sau vegetal (ca un parazit). 2. fig. (despre persoane) A trăi din munca altuia. Sursă: NODEX 2002 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “parasiter”