REPREHENSIUNE, reprehensiuni, substantiv feminin: (livr.) Observaţie cu caracter moralizator; reproş; mustrare; imputare; dojană; bănuială. Sursa: DEX ’09 Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, imputare, imputație, înfierare, învinuire, neaprobare, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vină (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répréhension; limba latină: reprehensio, -onis (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: reprehensibil
REPREHENSIBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adjectiv: (livr.) Care ţine de reprehensiune; care se pretează la reproşuri; reproşabil; imputabil. Care merită să fie condamnat, Sursa: DEX ’09 Sinonime: blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répréhensible; limba latină: reprehensibilis (DEX ’09).
Cum se pronunță: reportofon
REPORTOFON, reportofoane, substantiv neutru: Magnetofon special pentru reportaje. Sursa: DEX ’09 Etimologie: report[er] + -ofon (DEX ’09).
Cum se pronunță: reportericesc
REPORTERICESC, -EASCĂ, reportericești, adjectiv: Care este caracteristic pentru reporteri; propriu reporterilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: reporter + suf. -icesc (DEX ’09).
Cum se pronunță: reporter
REPORTER, -Ă, reporteri, -e, substantiv masculin și feminin: Jurnalist specializat în realizarea reportajelor; autor de reportaje. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reporter; limba germană: Reporter; limba engleză: reporter (DEX ’09).
Cum se pronunță: reportaj
REPORTAJ, reportaje, substantiv neutru 1. Specie publicistică (uneori având valoare literară), care conţine informaţii operative asupra unor evenimente culese la faţa locului; 2. Articol publicat în presă care conţine astfel de informaţii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reportage (DEX ’09).
Cum se pronunță: replică
REPLICĂ, replici, substantiv feminin 1. Răspuns scurt şi prompt în contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; ripostă; 2. Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réplique; limba latină: replica (DEX ’09).
Cum se pronunță: replay
REPLAY [pr.: ripléi], replay-uri, substantiv neutru: Reluare imediată a unei faze interesante într-o transmisiune sportivă (directă) televizată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză (DEX ’09).
Cum se pronunță: repezit
REPEZIT, -Ă, repeziți, -te, adjectiv 1. v. a (se) repezi; 2. (despre persoane) Care acţionează pripit; iute din fire; nestăpânit. Sursa: DEX ’09 Sinonime: iute, nestăpânit, pripit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a (se) repezi (DEX ’09).
Cum se pronunță: repeziș
REPEZIȘ, repezișuri, substantiv neutru 1. Pantă abruptă a unei înălţimi (munte sau deal); versant abrupt; pripor; 2. Porţiune în cursul unui râu unde apa curge foarte repede; 3. (fig. rar) Manifestare violentă a unei stări; izbucnire. Sursa: DEX ’09 Sinonimă: pantă, (reg.) repeguș, repez, repezină, alergare, alergătură, fugă, goană (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: repede + […]
