Cum se pronunță: a revela

A REVELA, revelez, verb 1. A face cunoscut; a dezvălui; 2. (pelicule fotografice) A trata cu revelator; a developa. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sesiza, destăinui, descoperi, apărea (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: révéler; limba latină: revelare (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rozător II

ROZĂTOR, rozătoare, substantiv neutru 1. (la plural) Ordin de mamifere dăunătoare, cu dinţii incisivi foarte viguroşi, adaptaţi pentru roadere (reprezentanţi: şoarecele, şobolanul, popândăul etc.); 2. Mamifer din acest ordin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a roade + suf. -ător (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rovină

ROVINĂ, rovine, substantiv feminin 1. Surpătură în pământ; 2. Teren mocirlos; mlaştină. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) ropină, băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: rovina (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rourică

ROURICĂ, rourele, substantiv feminin: Plantă erbacee acvatică cu tulpina orizontală, lemnoasă, cu frunze late, cu inflorescenţă spiciformă şi cu fructe dulci, comestibile; plutitoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) firuță, plutitoare, iarbă-dulce, rochia-cerului (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: rouă + suf. -ică (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rouă

ROUĂ, substantiv feminin 1. Picături mici de apă care se formează prin condensarea vaporilor din atmosferă şi care se depun pe suprafaţa pământului în nopţile sau în dimineţile răcoroase de vară; 2. roua-cerului = mică plantă erbacee insectivoră, cu flori mici, albe și cu frunze lunguiețe dispuse în rozetă bazală, acoperite de peri care secretă […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: răspânditor

RĂSPÂNDITOR, -OARE, răspânditori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care răspândeşte ceva (ştiri, idei etc.); popularizator, propagator; propovăduitor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a răspândi + suf. -tor (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: răscol

RĂSCOL, răscoale, substantiv neutru 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor; 2. (pop.) Desfacere a stânii toamna şi împărţirea oilor fiecărui stăpân. Sursa: DEX ’09 Sinonime: căuș, ceatlău, cruce, ispol, (prin Munt.) răvășit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: raskolu […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: răcoritor

RĂCORITOR, -OARE, răcoritori, -oare, adjectiv (și substantiv): Care răcoreşte; care produce răcoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răcoros, (rar) răcorit, (înv.) răcoare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) răcori + suf. -tor (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: răcitură

RĂCITURĂ, răcituri, substantiv feminin: Mâncare rece pregătită din carne, oase şi cartilaje de pasăre, de porc etc., fierte timp îndelungat în zeamă condimentată, care se încheagă după răcire; piftie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a (se) răci + suf. -tură (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rachetă

RACHETĂ, rachete, substantiv feminin I. 1. Vehicul, fără dispozitive de planare, propulsat de un motor cu reacţie; 2. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă, și care se folosește la semnalizări și la focuri de artificii; II. (la tenis […]

Vezi cum se pronunță