R

RITM, ritmuri, substantiv neutru 1. Succesiune regulată în timp (a unor elemente); 2. (în muzică, versificaţie, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mişcărilor; tact; cadenţă; 3. Viteză de execuţie; grad de iuţeală (în efectuarea unei acţiuni); tempo. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: rythmós; limba franceză: rythme; limba latină: rhythmus (DEX […]

RITMAT, -Ă, ritmați, -te, adjectiv: Care are ritm; cu ritm; cadenţat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cadențat, ritmic, sacadat, săltat, săltăreț, săltător, (prin Mold. și Bucov.) scuturat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a ritma (DEX ’09).

RIT, rituri, substantiv neutru 1. ritual; 2. Credinţă religioasă; cult; religie; confesiune; 3. (fig.) Rânduială tipizată şi invariabilă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cult, ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: ríton; limba latină: ritus; limba franceză: rite (DEX ’09).

RIȚ, rițuri, substantiv neutru: (poligr.) Adâncitură liniară care se face pe o foaie de carton pentru a putea fi uşor îndoită. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Ritz (DEX ’09).

RISIPITOR, -OARE, risipitori, -oare, adjectiv (și substantiv): Care risipeşte; cheltuitor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a risipi + suf. -tor (DEX ’09).

RISIPĂ, risipe, substantiv feminin: Cheltuire nechibzuită a unor bunuri materiale sau băneşti; irosire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) istravă, (fig.) jaf, irosire (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a risipi (DEX ’09).

RIȘCAR, rișcari, substantiv masculin: Persoană care se îndeletniceşte cu jocul de rişcă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rişcă + suf. -ar (DEX ’09).

RISCANT, -Ă, riscanți, -te, adjectiv (și adverbial): (despre acţiuni, situaţii etc.) Care expune la risc; plin de riscuri; primejdios. Sursa: DEX ’09 Sinonime: hazardat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: riskant (DEX ’09).

RIȘCĂ, substantiv feminin: Joc de noroc, în care câştigă cel care ghiceşte pe ce parte va cădea moneda aruncată în sus. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (turcism înv.) iasâc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: reška (DEX ’09).

RISC, riscuri, substantiv neutru: Pericol eventual, mai mult sau mai puţin previzibil; primejdie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: pericol, primejdie, (astăzi rar) rizic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: risque (DEX ’09).