R

REVUISTIC, -Ă, revuistici, -e, adjectiv: Care se referă la spectacole de varietăţi; propriu spectacolelor de varietăţi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: revuist + suf. -ic (DEX ’09).

REVUIST, revuiști, substantiv masculin: Autor de spectacole de varietaţi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: revuiste (DEX ’09).

REVOLVER, revolvere, substantiv neutru 1. Mică armă portativă cu repetiţie şi cu magazie în formă de butoiaş, mânuită cu o singură mână; 2. Ciocan mecanic acţionat cu aer comprimat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: pistol, ciocan pneumatic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: revolver; limba germană: Revolver (DEX ’09).

REVOLUȚIONARISM, substantiv neutru 1. Politică revoluţionară; 2. Caracter revoluţionar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: revoluţionar + suf. -ism (DEX ’09).

REVOLUȚIONAR, -Ă, revoluționari, -e, I. adjectiv 1. Care ţine de revoluţie; propriu revoluţiei; 2. Care este orientat spre înfăptuirea unei revoluţii; 3. Care este stabilit de revoluţie; menit să consolideze biruinţa revoluţiei; II. substantiv masculin și feminin 1. Adept al unei revoluţii; 2. Persoană care participă la o revoluţie; 3. Persoană care a iniţiat o […]

A RIDICULIZA, ridiculizez, verb: (persoane sau situaţii) A face să apară ridicol; a lua în râs, evidenţiind ridicolul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: satiriza, batjocori (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ridiculiser (DEX ’09).

A RIDICA, ridic, verb 1. A lua de jos; 2. A trage în sus pe verticală; a înălţa; 3. (obiecte care acopera ceva) A lua, dând la o parte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: eradicare (DEX ’09).

A RICOȘA, ricoșează, verb: (despre proiectile, gloanţe etc.) A-şi schimba brusc direcţia în urma lovirii de un obstacol. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ricocher (DEX ’09).

A REZUMA, rezum, verb 1. (cele scrise sau spuse) A reda pe scurt relevând punctele principale; a expune în mai puţine cuvinte; a recapitula; 2. (înv.) A conţine în sine; a cuprinde; a întruni; a îngloba; a însuma; a comporta; a conţine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résumer (DEX ’09).

A REZULTA, rezultă, verb: A decurge în mod firesc; a urma; a reieşi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: decurge, a deriva, a proveni, (pop.) a se trage, a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde, subînțelege (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résulter (DEX ’09).