S

SCOABĂ, scoabe, substantive feminin,  1) Vergea de metal cu capetele ascuțite și îndoite în aceeași direcție care servește pentru îmbinarea unor piese (de obicei, de lemn). 2) Disc osos de pe pielea unor pești (nisetru, morun, cegă etc.). Din sl. skoba. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skoba. (DEX ’09)

SCOARȚĂ, scoarțe, substantiv feminin,. 1) Strat exterior care acoperă tulpinile și ramurile plantelor lemnoase; coajă.  Cu obraz de scoarță – lipsit cu totul de rușine. Mamă (sau soră) de scoarță – mamă (sau soră) vitregă. Scoarță terestră – învelișul solid al Pământului. Scoarță cerebrală – strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanță cenușie.) 2) […]

SCOBAR, scobari, substantiv masculine, Pește dulcicol, de talie mică, cu maxilarul superior alungit, verde-negricios pe spinare și alb pe restul corpului. Din sl. skoba. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skoba. (DEX ’09)

A SE SCOFÂLCI, mă scofâlcesc, vb. intranz. 1) (despre persoane) A se trage la față prin slăbire excesivă. 2) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-și pierde forma inițială (din cauza căldurii sau/și a vechimii); a se deforma prin încovoiere; a se scorogi. /Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)

SĂMÂNȚOS, sămânțoasă (~oși, ~oase).care înseamnă (despre unele fructe și legume) Care are (multe) semințe. Din lat. sementia + suf. ~os. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sementia. (DEX ’09)

SĂMÂNȚOASE, substantiv feminin, pl., care înseamnă Grup de plante pomicole ale căror fructe au mai multe semințe (reprezentanți: mărul, părul etc.). Din lat sementia + suf. ~oasă. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sementia. (DEX ’09)

SĂMÂNȚĂ, semințe, substantiv feminin, care înseamnă 1) Organ al plantelor superioare care conține nucleul germinativ. De sămânță a) ales și păstrat pentru reproducere; b) de prăsilă. 2) la pl. Fructe uscate ale unor plante. Semințe de in. Nici sămânță deloc. Sămânță – de vorbă motiv de discuție sau de ceartă. 3) fam. Ou de insectă. […]

SĂLTĂREȚ, săltăreață, (~eți, ~ețe) adj., care înseamnă 1) Căruia îi place să sară; care sare mereu. 2) Care se mișcă sărind; care se deplasează prin salturi. 3) (despre pași, mers) Care se efectuează ușor, cu vioiciune. 4) (despre muzică, versuri, dansuri etc.) Care are un ritm vioi. Din lat. saltare + suf. ~ăreț. Sursa DEX […]

SĂLCIU, sălcie, (~i) adj, care înseamnă Care are gust neplăcut de leșie; fad; leșietic. Din lat. salix + suf. ~iu. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină salix. (DEX ’09)

SĂLCIOARĂ, sălcioare, substantiv feminin, care înseamnă (diminutiv de la salcie) Arbore sau arbust spinos cu frunze lanceolate, argintii, și cu flori galbene, parfumate, cultivat în scopuri ornamentale. Din lat salix + suf. ~ioară. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină salix. (DEX ’09)