SĂRBĂTORIT, sărbătorită (~ți, ~te) 1) verb, A SĂRBĂTORI. 2) și substantival (despre persoane) Căruia i se organizează cu o anumită ocazie o manifestare festivă (relevându-i meritele). Din lat. servare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină servare. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sărbătorește
SĂRBĂTOREȘTE, adv. care înseamnă ca de sărbătoare; cum se obișnuiește la sărbători; în mod sărbătoresc. A se îmbrăca ~sărbătorește . Din lat. servare + suf. ~ește. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină servare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sărbătoresc
SĂRBĂTORESC, (~ești) adj., care înseamnă Care are caracter de sărbătoare; propriu sărbătorilor; festiv; solemn. Din lat. servare +suf. ~esc. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină servare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sărbătoare
SĂRBĂTOARE, sărbători, substantiv feminin, care înseamnă 1) Zi stabilită în mod oficial pentru marcarea unui eveniment important (în care, de obicei, nu se lucrează). De sărbătoare sărbătoresc; festiv. 2) Manifestare solemnă, organizată cu un anumit prilej. Sărbătoare sportivă. 3) Zi în care este marcat tradițional un eveniment în conformitate cu un obicei sau cu regulile […]
Cum se pronunță: sărăturos
SĂRĂTUROS, sărăturoasă, (~oși,~oasă) adj. care înseamnă (despre soluri) Care este îmbinat cu săruri vătămătoare pentru plante. Din lat salatura + suf. ~os Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină salatura. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sărătură
SĂRĂTURĂ, sărături, substantiv feminin, care înseamnă 1) Produs alimentar (pește, carne, brânză, legume etc.), conservat prin sare. 2) peior. Mâncare în care s-a pus prea multă sare. Din lat. sal + suf. ~ătură. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sal. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sărărie
SĂRĂRIE, sărării, substantiv feminin, care înseamnă 1) Loc de unde se extrage sarea; mină de sare; salină; ocnă. 2) Depozit de sare. 3) Loc unde se pun bulgări de sare pentru animalele sălbatice. Din lat. sal + suf. ~ărie. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sal. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sărăcuț II
SĂRĂCUȚ II, sărăcuță, adj. (~i, ~e) și substantival care înseamnă (diminutiv de la sărac): Sărăcuțul de mine – bietul de mine! vai de mine! Sărăcuțul de el! se spune despre o persoană în semn de compatimire. Din sl. siraku + suf. ~uț. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă siraku. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sărăcuț I
SĂRĂCUȚ, adv. Extrem de simplu; cam sărac; modest. Îmbrăcat sărăcuț. Din sl. siraku + suf. ~uț. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă siraku. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sărăcime
SĂRĂCIME, substantiv feminin. înv. peior. Care înseamnă (colectiv de la sărac) 1) Totalitate a săracilor. 2) Mulțime de săraci. Din sl. siraku + suf. ~ime. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă siraku. (DEX ’09)
