STEREOTIPIC ~că (~ci, ~ce) 1) adj., Care se prezintă în permanență sub aceeași formă; cu comportament identic; neschimbat. 2) Care denotă lipsă de originalitate; lipsit de originalitate; șablonard. Din fr. stereotypique. Etimologie: Cuvânt provenit din franceză stereotypique. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: stereodinamică
STEREODINAMICĂ substantiv feminin, Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul legilor mișcării corpurilor solide; dinamica solidelor. Din fr. stéréodinamique. Etimologie: Cuvânt provenit din franceză stéréodinamique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stimula
A STIMULA~ez, vb. tranz. 1) fiziol. (țesuturi, organe, celule și funcții ale lor) A face să-și intensifice activitatea printr-un stimul. 2) (persoane, manifestări și activități ale lor) A susține pe toate căile (moral și material); a face să-și ia avânt. 3) A face să sporească activitatea, potențialul; a face să se intensifice. ~ industria. Din […]
Cum se pronunță: a steriliza
A STERILIZA~ez, vb. tranz. 1) (obiecte sau produse alimentare) A face să fie steril (prin mijloace fizice sau chimice); a supune operației de îndepărtare sau distrugere a agenților patogeni. 2) (animale sau persoane) A lipsi de glandele sexuale; a face să devină steril; a castra. Din fr. stériliser. Etimologie: Cuvânt provenit din franceză stériliser. (sursa […]
Cum se pronunță: stolnicie
STOLNICIE substantiv feminin, ist. 1) Funcție de stolnic. 2) Durata acestei funcții. Din sl. stoliniku + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stoliniku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stol
STOL ~uri substantiv neutru, 1) Mulțime de păsări zburătoare din aceeași specie, adunate împreună. ~ de vrăbii. ◊ În ~ uri a) rânduri-rânduri; b) în grămezi. 2) Grup numeros și neorganizat de persoane. 3) fig. Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. Din ngr. stólos. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stólos. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stoic I
STOIC I ~că (~ci, ~ce) adj. 1) Care ține de stoicism; propriu stoicismului. 2) fig. Care suportă cu tărie vicisitudinile vieții; dotat cu tărie sufletească. [Sil. sto-ic]. Din lat. stoicus, fr. stoïque. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stoicus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stoic II
STOIC II ~ci substantiv masculine, 1) Adept al stoicismului. 2) Persoană care suportă cu tărie vicisitudinile vieții; persoană dotată cu tărie sufletească. Din lat. stoicus, fr. stoïque. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stoicus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stins
STINS ~să (~și, ~se) 1) v. A STINGE și A SE STINGE. 2) fig. (despre ochi, privire etc.) adj., Care este lipsit de strălucire, de vioiciune. Din lat. extinguere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extinguere. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stinghie
STINGHIE ~i substantiv feminin, 1) Bucată de lemn lungă și îngustă, fixată de-a curmezișul unei construcții pentru a face legătura dintre diferite elemente ale acesteia și pentru a le întări. 2) Parte a scheletului omului, unde se articulează femurul cu oasele bazinului. [G.-D. stinghiei; Sil. -ghi-e]. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX […]
