STRABISM substantiv neutru, Infirmitate caracterizată prin imposibilitatea de a vedea normal același obiect cu amândoi ochii; privire încrucișată. Din fr. strabisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strabisme. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: strabic
STRABIC ~că (~ci, ~ce) adj. și substantival Care suferă de strabism; care are privirea încrucișată. Din fr. strabique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strabique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stovaină
STOVAINĂ substantiv feminin, Substanță pentru producerea anesteziei locale. Din fr. stovaïne. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stovaïne. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: storcătoare
STORCĂTOARE ~ori substantiv feminin, Dispozitiv pentru stoarcere sau pentru tescuit. Din lat. extorquare + suf. ~ătoare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extorquare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stor
STOR ~uri substantiv neutru, Perdea de protecție a interiorului unei încăperi contra căldurii și luminii soarelui (care poate fi ridicată sau lăsată cu ajutorul unei sfori sau al unui resort); transperant. Din fr. store. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză store. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stoper
STOPER ~i substantiv masculine, (în cadrul unei echipe de fotbal) Jucător care îndeplinește funcția de centru al apărării. Din engl. stopper. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză stopper. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stop I
STOP I interj. (se folosește ca strigăt pentru a opri pe cineva să facă o acțiune) Stai! Oprește! Din fr., engl. stop. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stop. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stop II
STOP II ~uri substantiv neutru, 1) Semafor pentru reglarea circulației la intersecția străzilor. 2) Far mic (de obicei roșu) montat în partea de dinapoi a unui autovehicul pentru a semnaliza frânarea. 3) sport Oprire bruscă a mingii sau a pucului. Din fr., engl. stop. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stop. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stomatologie
STOMATOLOGIE ~i substantiv feminin, Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea bolilor cavității bucale (mai ales ale dinților), precum și cu metodele de tratare și de profilaxie a acestora; dentistică. [G.-D. stomatologiei]. Din fr. stomatologie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stomatologie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stomatologic
STOMATOLOGIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de stomatologie; propriu stomatologiei. Clinică ~că. Din fr. stomatologique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stomatologique. (sursa DEX ’09)
