SOLO I substantiv neutru, invar. 1) Compoziție muzicală (sau parte a ei) destinată pentru a fi interpretată de un singur vocalist sau instrumentist. 2) Dans (sau fragment dintr-un dans) executat de o singură persoană. Din fr., it. solo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solo. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: solitar I
SOLITAR I ~ă (~i, ~e) adj., 1) Care se găsește singur; singuratic; izolat. 2) (despre locuri) Care se află în depărtare; situat departe. Parc ~. 3) (despre ființe) Care trăiește singur; singuratic. Din fr. solitaire, lat. solitarius. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solitaire. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: solitar II
SOLITAR II ~e substantiv neutru, Diamant montat singur la o bijuterie sau într-un grup de piese mai mici. Din fr. solitaire, lat. solitaries. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solitaire. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: solniță
SOLNIȚĂ ~e substantiv feminin, 1) Vas mic în care se ține și se servește sarea la masă. 2) Conținutul unui asemenea vas. Din bulg., sb. solnica. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară solnica. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: solitudine
SOLITUDINE ~i substantiv feminin, 1) Situație solitară; singurătate. 2) Loc solitar. [G.-D. solitudinii]. Din lat. solitudo, ~inis, it. solitudine, fr. solitude. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină solitudo. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: solitarism
SOLITARISM substantiv neutru, livr. Tendință spre singurătate, spre o viață izolată. Din fr. solitaire + suf. ~ism. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solitaire. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: solistic
SOLISTIC ~că (~ci, ~ce) adj., rar Care este executat de un solist. Din fr. soliste + suf. ~ic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză soliste. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: solist
SOLIST ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Artist care execută un solo. Din fr. soliste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză soliste. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: solz
SOLZ ~i substantiv masculin, 1) Fiecare dintre plăcile mici, de natură osoasă sau cornoasă, care protejează corpul peștilor, al unor reptile etc. 2) Fiecare dintre frunzele minuscule care apără unele părți ale plantelor. 3) Fiecare dintre segmentele metalice ale unor armuri, zale sau podoabe. 4) fig. Crustă mică de rapăn pe piele. Din sl. slozu. […]
Cum se pronunță: solvent I
SOLVENT I ~ți m. 1) Substanță, mai ales lichidă, care are proprietatea de a dizolva alte substanțe; dizolvant. 2) Lichid în care un corp este dizolvat. Din lat. solvens, -tis, fr. solvant, engl. solvent. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină solvens. (sursa DEX ’09)
