S

A SUFOCA, sufoc: vb. tranz. (despre medii, stări, sentimente etc.) A face să se sufoce; a înăbuși. Căldura mă sufocă. Din fr. suffoquer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suffoquer. (DEX ’09)

A SUFLECA, suflec: vb. tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sumete. ~ pantalonii. [Sil. su-fle-]. Din lat. suffolicare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină suffolicare. (DEX ’09

A SE SUFOCA, mă sufoc: vb. intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a căldurii etc.); a se înăbuși. 2) fig. (despre persoane) A simți un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se înăbuși. Din fr. suffoquer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suffoquer. (DEX ’09)

A SE SUFLECA, mă suflec: vb intranz. (despre persoane) A-și sufleca marginile îmbrăcămintei. Din lat. suffolica. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină suffolica. (DEX ’09

SUBVERSIUNE, subversiuni: substantiv feminin, Acțiune subversivă. [Sil. -si-u-]. Din fr. subversion, lat. subversio, ~onis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subversion. (DEX ’09)

SUCULENT suculentă (suculenți, suculente) 1) Care conține mult suc; cu mult suc; zemos; mustos. 2) Care are gust foarte plăcut; cu savoare deosebită; delicios; savuros; delicat. 3) fig. Care are conținut bogat; cu multe idei. Din fr. succulent, lat. succulentus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză succulent. (DEX ’09)

SUCITOR sucitoare: substantiv neutru. 1) Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la întinderea și la subțierea foii de aluat. 2) (la ferăstrăul cu ramă) Dispozitiv care, prin sucire, slăbește sau întinde pânza de tăiat; cordar. Din sl. sucon + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sucon. (DEX ’09)

SUCIT sucită (suciți, sucite): 1) v. A SUCI și A SE SUCI. 2) (despre persoane) Care deviază de la comportarea normală. 3) (despre manifestări, idei etc.) Care vine în contradicție cu ceea ce este firesc. Din sl. sucon Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sucon. (DEX ’09)

SUCCINT succintă (succinți, succinte) adj. și adverbial 1) (despre acte de vorbire, texte) Care constă din puține cuvinte; exprimat în puține cuvinte; concis; laconic; lapidar. 2) (despre persoane) Care se exprimă în puține cuvinte; caracterizat prin exprimare scurtă; concis; lapidar; laconic. Din fr. succinct, lat. succinctus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză succinct. (DEX ’09)

SUCCESOR, succesoare (succesori, succesoare) substantiv masculin și feminin, 1) Persoană care succedă o altă persoană; urmaș. 2) jur. Persoană care obține un patrimoniu prin testament sau prin lege; moștenitor. Din lat. successor, fr. successeur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină successor. (DEX ’09)